Postări
Randuri pierdute in scari delimitate in creier tipator...ma doare cand se desprinde lipiciul cu care imi lipesc fata falsa de fata mea naturala si nu e vorba de machiajul meu strident, nu..chiar nu e vorba de fata mea stridenta ci e vorba de toata apasarea asta obositoare care incarca inutil un zambet amarat intr-un colt de gura.
Daca ma vei intreba azi ce voi simti maine, as putea sa-mi rotesc degetele in aer si sa pocnesc din ele fabricand..iluzii.Ce-mi pasa mie daca imi va cadea o caramida in sange?..ce-mi pasa daca demolarea interioara se zbate in fum si pucioasa?...Conteaza sa stau treaza cand ochii mei contureaza intrebari curioase fara de raspuns in celalalt?...Asta e FALSITATEA MEA si nu o dau nimanui!!..ea dainuie in mine nestrivita decat de naivitatea puerila a copilului din mine, copilul acela cu gene lungi si ochii caprui , copil amortit de minciuni ale lumii invizibile si incorecte...copil amagit cu dulciurile unui vanzator de iluzii imbalsamatoare...
Ce viata stearpa se ascunde in pielea celui fals?...A ce anume ii miroase pielea?a pucioasa?...Cifra rotofeie, cifra neintrerupta de un calcul matematic ..cate masti avem noi pregatite ca sa le punem pe fata in fiecare dimineata?
Intindem mana dupa cea mai lipicioasa dintre mastile noastre si..pornim din nou in cautare de delimitari spatiale fata de noi insine. Ce ma mai zbat sa nu cred in mine?..Nu e suficient ca ma imbat din vinul rece si crud si vechi cu gust de nuci putrede? A cui este fata care zambeste enigmatic si rautacios?..E oglinda din fata mea in stare sa-mi dezgoleasca coastele dureroase?..Ale cui sunt oasele putrede si fara idei din ochiul acela de apa pierduta ?..
As putea sa stau la infinit in aceeasi melodie perfectionist de negativista!!! Dar refuz in mod constiincios sa cred ca sunt falsa!!! Gata ! Masti de demoni cad jos pe parchet si fac din zambete doar zgomote de pardoseala de piatra. Cad si chiriile din mintea mea..cad si preturile din mansarda spatiala a creierului meu...cad si pucioasele universului fara logica, cad si..gandurile mele negative..cad si neincrederile in viata si aer...cad pana si eu, fragil panaceu incolor si falsificator.
Cui ii arde sa mai sufle in curentul din imaginatia mea de creta alba stalcita si fada?. Imi iau degetele de la maini si le aplic o doza buna de lipici si incep sa denunt miturile care se lovesc mereu intre urechile mele:
1) MITUL INCEPUTULUI FARA DE SFARSIT:
Mitul acesta ancestral e ca o nuca tare!..incep mereu cate un lucru si din pacate ma tem sa il sfarsesc...asta se aplica tuturor fiintelor din viata mea marunta. Teama nu vine din inceput ci tocmai din frica de sfarsit...
Stiu ca mereu sta la panda masca aceea a sacrificiului de dragul prostiei personale. Preferi sa fii mai degraba un prost in viata decat sa pierzi un anumit ceva..fie el si o fiinta vie:))))
2) MITUL SFARSITULUI FARA DE INCEPUT:
Mitul acesta e ceva mai tragic ca primul deoarece are parfum de prostie izbitoare si nemisterioasa. Se aplica rezonabil in situatiile cand...sfarsitul e deja in capul tau inainte sa intalnesti acea fiinta vie:)))). Toate strangularile unei potriviri hilare intre doua suflete care vegeteaza impreuna fara de un inceput.
Se intreaba CELEBRA FALSITATE unde sa isi faca simtita prezenta..uitand de fapt ca e OMNIPREZENTA in ambele mituri.
Degeaba ai o fata naturala si un suflet complet curat daca mastile tale mai zac undeva pe noptiera de langa pat, daca hranesti cu ceara liniile si ridurile unui chip imbatranit de experiente si mituri!
Degeaba iti joci ultima carte catifelata din sertar daca mainile iti sunt patate de inversunarea impotriva contopirii cu tine insuti. Te iei la tranta cu originalul din tine, gemi cand te trage de par si de ceafa..te lupti cu demonii propriei vieti si alegeri.
Cateodata, cand iti inchizi usa dormitorului ramai tu cu tine insuti...masca peste masca...tragi de lipici si simti cum se desprinde o capitulare in fata neputintei de a trai. Acumulezi frustrarea de a fi inca unul in tine si in viata ta, respirandu-ti aerul si furandu-ti energia. Si ce ai sa faci?...Il dai afara din tine si din carnea ta?...
DA! pune in loc alta stare de imaginatie, ia-ti din nou creionul, ia-ti din nou tusul, ia-ti din nou pensula plina de culoare, pune-ti din nou mainile pe clapele pianului!!!! SIMTE SI TRAIESTE !!!!
ALUNGA FALSITATEA CARE NE PANDESTE PE TOTI!...FA-I LOC DIN NOU ZAMBETULUI PUR SI NESTINGHERIT DE DRAME SI CRIZE!
PERMITE-TI DIN NOU SA IUBESTI ACELASI CREION SI ACEEASI PENITA SI ACELEASI DEGETE CARE FAC MUZICA SA VIBREZE SUB ATINGEREA CREATIEI!
PERMITE DIN NOU CHIPULUI DE LUT SA-SI SCHIMBE CULOAREA....ALUNGA MASCA, RUPE-O SI ARDE TOT!..UN NOU RASARIT DE GANDURI...
