-Domnisoara Andreea...(medicul slab si meditativ incerca sa-si dreaga vocea obosita)...nici nu stiu cum sa incep...toate analizele arata acelasi lucru....LEUCEMIE GALOPANTA...va trebui sa intram automat in terapie...
...cuvintele lui nici nu ii mai miscau genele ei ude si prelinse de stupoarea abandonarii in suferinta celor doi ani si multe luni de cand trupul ii plecase aiurea in dureri dupa un barbat care fugise practic de ..iubirea ei..
Ce ciudat...iubirea ei..cancerul ei...viata ei...tumultul ei...MORMANTUL EI!
-Am doar 26 de ani!...si mor...mor ...intelegeti?..mor?..era gatuita..ar fi dat sute de amintiri in care a stat si a frematat pentru intoarcerea lui doar sa mai aiba inca o secunda de viata...in plus
Se ridica pierduta si isi lua geanta pe umarul cazut moale in jos...pe cine sa sun acum , se intreba..., pe cine?...iesi plangand din cabinet cu privirea medicului slab si obosit de sentinte la moarte.
Cum poate o iubire sa se transforme in cancer galopant?...cum???cum poate o iubire sa-ti invadeze sangele si sa-ti manance fiecare strop de viata din celule...cum?si eu ce o sa mai fac acum?...o sa mor gandind aiurea zecile de mesaje in care m-am luptat sa cred ca intr-o zi se va intoarce...
Il sun...il sun...si parca inima toata imi e terfelita in sange amar..il sun..desi nu i-am mai auzit vocea de doi ani si...multe luni de cand a intalnit-o pe ea...bruneta care a scaparat chibritul mortii in mine...si ..il sun..
....imi iau mainile pe rand intre degete si le masez...sunt vinete de emotie, de frica, de nestiinta a ceea ce ma asteapta...si stiu ca daca il sun ..moartea parca imi vine si mai repede..si totusi imi iau mobilul din geanta...formez numarul stiut pe de rost de atatea ganduri uitate...si sun...
of...sun...
........Alo?...
.......dupa zece secunde de liniste zdrobitoare...
....Alo?...?...Eu o sa mor....atat.
Si viata toata se opri in respiratia ei, a lui...eu o sa mor...am cancer...am ...cancer...SI O SA MOR,......o sa mor.
.......................................
Pentru toata durerea unei femei care traieste in moarte, iubirea terfelita de celalalt e iubirea pana la cancer..Cazul real al unei vieti rapuse de prea mult consum intern pentru un barbat complet nestiutor...
Asa cum am mai spus...noi toate suntem interconectate intre noi de catre un liant...Cand iubirea doare pana la declansarea unui cancer galopant inseamna ca am ales gresit sa ne sacrificam viata.
Ce s-a intamplat cu Andreea?...Desi nu am cunoscut-o niciodata, eu...bruneta care a scaparat chibritul mortii fara sa o fi cunoscut vreodata...m-am framantat adesea gasind vinovatii in demonii nostri...aceia care stau pititi in alegeri imorale, cei care stau ascunsi dupa lasitatile propriei noastre vieti...
Habar nu am daca un trup mutilat de un cancer galopant e un trup mai putin suferind in iubire caci...cand mori...toata energia ti se restrange in a lupta sa te agati de viata. Ai da orice sa nu te mai doara asa mult faptul ca el nu a meritat, sa nu te mai doara faptul ca acum ai vrea enorm sa te poti machia pe obraz si sa iesi din casa la soare decat sa iti vezi propriul chip umbrit de citostaticele mancatoare de frumusete.
Ai da orice sa te intorci la clipa cand el ti-a zis ca nu mai vrea sa te mai vada pentru ca a intalnit o alta si s-a indragostit speriat de viata, ai da orice sa te mai strangi in tine cand el iti mai cerea sa va vedeti...desi el tot pe ea, cealalta o..vedea.
Ai da orice sa ....dai iubirea la schimb pe propria-ti viata.
Dragoste pana la cancer...si daca mor...ma plange cineva mai mult decat ma plang chiar eu acum?...
.....SPER CA TRANSPLANTUL SA REUSEASCA, SPER CA INIMA SA BATA DIN NOU SIMPLU SI CURAT INTR-UN TRUP DE FEMEIE INCERCAT...SPER SA MA IERTI CA NU TE-AM STIUT CU ADEVARAT..SI CA PE MINE MA DOARE MAI MULT CA PE EL...DIN NESTIINTA SA MA IERTI...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
DACA SIMTITI SA VA EXPRIMATI, CINE VA OPRESTE?...ASTEPT COMENTARII, RAUTACISME SAU INCURAJARI:)