Postări
O sa imi vina cam greu sa incep a scrie..umilele-mi cuvinte pe un blog insignifiant de-a dreptul..dar ultima carte de poezie citita acum cateva zile parca mi-a scrijelit in bulbul rahidian o durere colectiva...
M-am intrebat cine suntem noi?....Cine mai suntem noi..acestia care..vegetam si rumegam o viata fara intrebari...o viata fara valoarea tarii, a istoriei, a mintii descatusate de rigori?..
Poezia lui Marius Ghilezan...e pur si simplu fenomenala...de ce spun asta?..pentru ca..in mine a creat un fenomen de adanca depresie pozitiva, mi-a aruncat un sens si mi-a indreptat un pas...intr-un gen de mea culpa dar una colectiva. Ma doare ca sunt nascuta prea tarziu, ma doare ca nu fac parte dintr-o generatie care ar trebui sa aiba memorie...ma doare ca memoria se castiga greu..fie doar si prin astfel de carti menite sa trezeasca un nerv...un urlet interior..o ..stare de a fi gandit de altii.
,,Cititul fetei e o lectura obsesiva,
exista chipuri care se arata
si chipuri care fug,
n-ai cum sa prinzi nici masca, nici diferenta
intre cei care par si cei care sunt
.........
Esti doar un lemn casapit,
pus la foc, la gramada,
cum se aude in soba jarul mocnit:
cand nu o sa mai fii din cenusa,
o sa se vada"
,,CHIPUL"
Poezia arde si ma face cenusa propriilor mele intrebari...manifest al ridicolului unei societati care uita si care-si plamadeste zei falsi din sufocarea si uciderea principiilor, din circul mediatic grotesc in care darabanele suna a gol si a prostie..prostie tortionara, prostie infatuata, prostie manipulata:
,,Oamenii zilelor noastre
vin mereu de parca pleaca,
sleampati, mirosind a hoit,
victime sigure ale mustelor ideologice.
Cand n-ai principii
si te domina sarada televizata,
fugi de tine, esti o iasca!
Cand mai multi, asemeni tie, compun o casta,
realitate macra
de viermi infestata
in carnea lasata inadins la soare,
pescarii sa aiba ce da la peste,
e un pericol ca plevusca din voi,
hranita cu litre de malai si iluzii de viata,
sa ingrase rechinii partidului devorator,
pe noi sa ne inghita marea prostime votanta de corali
cumparata cu gramajoare de urzici pe piata"
,,CAPCANA"
Simti cum versul chintesenta iti deschide cutia toracica pe din doua...iti strange inima cu o palma sigura si apasatoare...doar doar ii provoaca romanului apriga incrancenare a sentimentului de tara...lucrarea dibace a lui Marius Ghilezan e cea a unui cutit cu doua taisuri ..iti strapunge ventriculul drept si iti planteaza acolo ceea ce trebuia sa ai din nastere-verbul-,,a simti":
,,Taci?
Tu esti parte din raspunsul intrebarilor mele legate de nemurire,
invinsii pier pentru ca-si inghit limba
intr-o mediocra subminare a dreptului la aparare,
taci cand ai poveri si stigmate de dus,
dar cand neamul tau a dat lumii
ca drept intre popoare
pe unul dintre ai tai
cu o lista mai vie decat a lui Shindler,
n-ai dreptul sa-ti plangi nenorocul
si sa taci"
,,LISTA LUI SCHINDLER, ROMANUL"
.
..La fel...nobletea....paradox intrinsec, rar si meticulos, e cautata cu nerabdare in trecutul nostru de unde a fost aruncata..exilata pentru a-i lua locul o mare de corali subjugata profanului profanator.
Un gen de nihilism deloc abstract concretizeaza destinul poporului (care-si asteapta biletelul viitorului din ciocul papagalului):
,,Avem palate, dar n-avem nobili,
avem icoane, dar n-avem credinta,
avem mosii, dar n-avem boieri,
avem regi, dar n-avem regat,
Siguri si singuri.
In noi N-AVEM NIMIC.
N-avem nimic noi...n-avem nimic desi..avem o carapace...n-avem nimic nici cu mortii-eroi care ne-au oferit o libertate creionata in sanul jertfei :
,,Cine le-a trimis la crematoriu cenusa?
Gropile comune n-au gard si nici cadastru
pentru cei care au dat riposta piepturilor goale
rapaitului de gloante. Cine ridica altarul de jertfa.
In manuale, n-au nume,
doar prin catune
intamplarile ne privesc,
palpaie intr-o rana
cabotinele lor placute de strazi,
ranjeste rugina in ele,
DECI SUNT NIMENI"
Dar Marius Ghilezan isi pregateste bisturiul si pentru cutia craniana...unde spera sa repare incidenta neplacuta a lipsei noastre de memorie...unde si ce sa mai faci pentru mintea alterata?:
,,Suveranul isi supravietuieste exilului,
e coplestit de ignoranta poporului,
ce si-a facut republica, copita de Michiduta triumfal,
si nu-si da seama ca i s-a pus deja seaua pe spinare,
moartea a apasat pe lacate si clanta,
sistemul calareste, striveste,
cine sa mai scoata din minte
ochelarii de cal?"
''INTELEPTUL SI REGELE"
Am citit cu sete inocenta si poezii cu un rafinat simt tandru-sufletesc...mici insule de lumina intr-o mare de spaima contemporana, adevarate intalniri cu sinele:
,,In orice om se ascunde un copil
cand el se dezmiarda
fiara din noi
bate cu aripi de ceara
Existenta lui/ invinge boala
si deschide optimismului calea
Cand el se rasfata,
sperantelor le cresc aripi,
iar aripile ne inalta in zborul lor,
o, viata ucigatoare,
unde sunt tarile cele mai calde?"
"Dezmiarda copilul din tine"
Trebuie sa recunosc ca inca sunt in transa fumului de tigara..un fum meticulos si intransigent, un fum meditativ si coerent, un fum aleatoriu si contrastant... si in transa regretului ca nu am decenta unui altfel de germene interior care sa-mi permita sa simt mai plenar trecutul, nobletea, frumusetea simplitatii .Cartea lui Marius Ghilezan este absolut valorificata de ratiune si de simtire...dihotomie speciala care arunca lumina cruda asupra malformatiei congenitale a poporului fara memorie. O poezie excelenta care ma face sa inchid ultima pagina cu un amplu sentiment de inutilitate mascata a vietii mele.
VIITORUL NOSTRU E DE PAIE?.....
,,Unii se nasc uituci,
altii se formeaza cu timpul
si nimeni nu e impotriva,
de ce sa deschizi cursuri de castelani,
cand ruina e chipul bataii de joc?
THE FUTURE IS LANDING
trecutul e aur cenusa"
,,FUTURE IN THE PAST"
