EU...CAMERA A SECRETELOR

Cand inchid dorinta cu un lacat greu..imi gandesc propriile mele atribute, ma uit pe mine si devin un sclav fara sa stiu..Ce se ascunde intr-un trup de femeie?...nasterea si viata afanata...dorinta neaplatizata...cand stii sa iubesti o femeie cheia tacerii se rupe..harta toata ii devine trup..
Barbatul ii devine prizonier incatusat...langa ea..care e un sclav.
Prizonier si sclav...incatusati...
In tacere se inchid unul pe altul. Miez si coaja...atribute si taceri...te uiti si te intorci...ma inveti si iar uit...
Ma iubesc pe mine...imi iubesc egoismul dar sclavii nu au voie la egoism..de aceea ma doare coaja din care imi esti plamadit...pentru ca tocmai pe tine am ales sa te iubesc...
IN MINE SE ASCUND TOATE SECRETELE, esti si voi fi un mic prizonier...in viata asta nu am cum sa scap...camera in care ascund corpul, simturile, foamea e camera tacerilor mele infinite.
Ma rup de tacere si cutreier in sus...cuvinte de nonsens.As vrea sa inteleg dorinta si cele sapte suflete care mi-au mai ramas de parcurs...in viata asta..sapte SUFLETE incatusate isi duc destinul de a fi puse in slujba mea...egoista perfecta...urata in oglinda si...penetranta in afara..
Astept cumva sa..rup dorinta prin moarte...dorinta carnala, pasionala, mancatoare de suflet si sa imi reiau vechiul meu invelis...de suflet proaspat:(
Imi e dor de sufletele mele, cele sapte care ma asteapta...suflete si avataruri care mi-au dat de fiecare data in alta viata un alt trup...ba femeie, ba barbat...
Imi e dor de vietile mele anterioare..ma cheama si ma striga nostalgia din ele...vad cum ochii imi trezesc dorul lor.
Pasiunea trupeasca e ..destin clocotit, naucitor si zdruncinant pentru un suflet venit din alte sfere...
Eu imi sunt un suflet strain...venit si incarnat inca o data aici...pe pamant sterp...unde melancolia imi sedimenteaza iubirea...
As fi vrut sa scap de data asta de iubire, sa fiu libera si sa ma bucur de revenire..insa nici viata asta prezenta nu are final...
Ma cheama reincarnarile toate, imi sunt miez din mine si toata imi sunt coaja..

Nu mai vreau trup...vreau doar spiritul meu sa imi fie dat inapoi...din meditatii si ..liniste interioara imi cunosc spiritul meu..e atat de mare si de patrunzator...vast ...e spirit puternic..si imi e tare dor sa zbor...sa zbor la Dumnezeu..acolo..nu ma mai ajunge nimic
Ma simt pedepsita ca mereu trebuie sa revin pe pamant...mereu in alt trup..mereu ma atasez de avatarurile mele...
cateodata mor violent...de fiecare data insa deschid ochii noi in alt trup de copil...ma atasez de parintii care ma nasc pe mine si eu stiu ca sunt doar spirit...si iar cercul se deschide..ma aglutineaza si ma pierde ...

Mi-e dor de spiritul liber care, cand iese prin craniul desfacut isi ia zborul in sus..fericit ca a scapat de alta lectie ...