CALATORIE IN NEANT SI INTREBARI

...cateodata imi intreb rolul unde si cand ma sfarsesc eu...lumina cade deconcentrata si spasmodica pe un obraz inca viu si vibrant...e inca soare intr-o toamna voit rea dar si satisfacatoare.
...oare neputinta de a-ti indura propria sarutare isi are iertare in celalalt inexistent ???
...cata tortura exista intr-un zambet catifelat si indestulat de privirea opusa?

imi e plecaciunea ca si o ruga catre ceea ce sunt eu de fapt si de drept?
simt de femeie...simt pueril si natang...care isi cere obligatia realului..un real..ABSOLUT DERULANT...
poti sa razi..dar nu mai imi e frica...acum stiu cine sunt opusii degetelor mele...sunt ascutimile gandurilor trimise inspre mine...eu cu mine...absolut indestulatoare.
Cateodata autosuficienta tradeaza de fapt spaima de singuratate...un veac de singuratate in propria mea coaja ardenta...
ce arc de cerc incerc sa trasez cu corpul dinspre rasarit?..imi pare cunoscut pana si mirosul acela intepator de mosc aprins in subterfugii...mosc si...fragezime...feminin si ...deziderat masculin..
Cat neant se ascunde in noi?...
Cine si cat de adanc e ochiul din pleoapa cazuta in iubire?
Cine imi recupereaza bucata cazuta in melancolie...bucata muzicala neintrerupta decat de frumusete si..apoi de intangibila tristete?
SI...APOI ..DE CATE ORI MAI POT INDURA SA RESPIR...????si de cate ori sa deschid inimi????...
rol neinfrant ca un zbor in aer rece...sticlos si invaluitor...opusul celor ca mine...eu fiind de fapt un ,,tu" atotstapanitor...
Cine imi spulbera intrebarile??? eu...sau..tu???

de fapt...ia-mi inima...asta astept!...(sau am asteptat in alte sapte vieti pierdute)...intorcand clipe fara intrerupere...