,,BRAIN DAMAGED"

In aceeasi frantura se nasc gandacii negrii malitiosi....fazi....hazi..tenebrosi..ploaie murdara, marunta si incerta se hraneste acum cu ganduri ramase pe masa de servit iluzii.
Rochia neagra....lunga cu dantelata-i grotaciune se muleaza pe ranjetul cascat al destinului.
Un corb complet albit de asteptare imi inghite glasul cu tot cu aripile delasatoare...Vocea spanzurata se leagana anost...fara poezie in sumbra mea viata.
Amintirea degringoladei noastre tremura pe lustra fierbinte si stralucitoare. Parca toate obiectele din camera mi se arunca in cale....
Ma impiedic de o fosta iubire....era pe jos strivita, abandonata. Un ceas gol se invarte pe cadranul rasturnat din bucataria neagra.
Parca comprimarea si suprimarea durerii se face prin morfina ta.
"Brain damaged".....imi rasuna in cap...tic-tac....Pink Floyd spanzurat pe limba impregnata cu sarutul tau mort.
Imi scot talpile din luna patului meu rece....si ma indrept spre sifonier.
In el...ajung iluziile depozitate ca o recuzita. Recuzita disperarii.
Dincolo de pana de inger pastrata din propria mea piele curge un sange violet...parca brusc langa mine apar eu....spanzurata de o aripa...legata cu sarma de un copac...ca o nebunie multicolora imi urla in minte melodia asta...."Brain damaged"....si...creierul de inger se frange bucati.
Morbiditate...??? ...Nu....e...doar o crunta realitate de moarte interioara.
Cine are curajul sa se despoaie ca un lunatec framantat?....Lumea ca un balast cu fund turtit in care traim ne scalda pe toti in sfanta apa a nevralgiei comune.
Avem cu totii...cei treziti din prostie....starea de spleen...condescendent....
Imi place sa ma teleportez in mijlocul Londrei cetoase...unde fog-ul crucial indica o stare de normalitate pentru sinucigasul modern.
Modernul si clasicul frustrat incatuseaza in mine dubla durere.
Da....Nu imi place sa traiesc pe muchia normalitatii. Imi place sa stau in ospiciul celor deliciosi...departe de sapatura asta fragmentara unde gandacii colcaie.
Apa din ploaia care se scurge afara...pe crengi de copaci se prelinge pe mine incercandu-mi agonia.
Ah....ador sa ma scald in apa asta de ploaie unde zgomotele se limiteaza treptat...unde energia mea de dincolo se amplifica....vibreaza moartea.
Am in ochi imaginea foii de hartie perfect de ascutite...care..intr-o secunda de nepasare...ma taie in doua cand apuc sa scriu.
Iar ma prabusesc in mine....imi trag obloane peste suflet. Imi miroase
podeaua de lemn din suflet a...motorina.
Usor...imi inchid ochii si adorm cu ploaie de singuratate in mine.
Mi-e perfect. Sunt moarta. Mi-e bine.