NASTERE

Cub alb...
Am ochii inchisi...ca intr-o liniste suprema....ma centrez in patul cald...tarasc dupa mine oboseala metalica...imi trag picioarele goale in patura si imi pun mainile sub barbie ca un prunc in pantecul lumii. Se lasa peste mine uitarea din gene....adorm.
In interiorul pantecului lumii....e ceata...se aseaza straturi de cald continut....nu mai simt zgomotele din afara...sunt plapanda...fara constiinta...ca intr-un lichid unde se varsa un ADN cu mii de informatii genetice...Amortita, imi continui starea de scufundare ca intr-o chiuveta fara apa.
La urmatorul colt de strada fara nume din visul rupt imi vad chipul....
Sunt eu...uitandu-ma la mine.
Am ochii speriati....buze taiate in doua...grimasa unui apogeu in frica.
Suntem doua.
Respir cu plamanul drept. simt brusc o durere vazandu-ma dedublata....inchisa...taiata pe buze...speriata....intind mana sa ma ajung....
Un urlet ingrozitor sfasie zarea din uterul in care ma aflu....

O vad prabusindu-se...rupta in doua mari bucati de creta neagra.
Tipa...plange...da din mainile sparte...
Un ochi de demon galben clipeste incarcerat din coltul opus de strada...
Rasul isteric...chipul iubitului meu...mereu schimbat....mereu acelasi....apare cu aceeasi putere...
O vad smulsa....si eu sunt ca ea.
Am ...aceeasi frunte innegurata....blazata...
Mizeria de pe marginea uterului striga reverberatia tacuta a cosmarului.
Nu pot sa o ajut....respir fara aer in plamanul dureros...
Lacrimi mari....groase...adanci...acide ard carnea de pe mine...
O simt cum striga la mine ca sa o scap....
Isi cere dreptul....are vise....are emotii...are....lipsa de orice.
Ochiul galben de demon se mareste ca o gura sparta....Conturul cosmarului prinde firul fricii...
Mirosul nasterii mele...spasmodice...chinuite....imbratisate in dublu sens nu poate ramane suspendat.
Ma arunca afara pacatele din mine....exact cum femeia naste durerea dintre pulpe...
Picioarele lumii se desfac.... Convulsia uterului unde se tipa...unde ruptura se desface in fasii devine densa...ritmica.
Si eu...si ea....prabusite, suntem absorbite de ADN.
In gurile desfacute...in inimile formate....in pozitia noastra de fetus se revarsa cu noi...facerea lumii...