duminică, 4 septembrie 2011

FIINTA MELC

HRANA LENTA A MINTII ALAMBICATE


MARGINE  DE MINTE
SUPRAPUNERE INDECENTA
RUGOASA, BARBARA, IESITA IN AFARA...
MARGINE DE MINTE...
MELC INCOLACIT IN SPIRALA
DIN PLETE, DIN BUZE...FIINTA MARGINALA
ALUNECA USOR IDEEA
SE PIERDE IN SPIRALA
SUNT MELC IN MINTE SI FIINTA IN AFARA
...FIINTA MARGINALA..
CU INIMA-N SPIRALA


ORGOLIU FRANT IN SPUZE SI IN VANT
SUNT MELC IN MINTE SI-N CUVANT
MA DOARE SI MA AVANT SI IES LA MARGINE DE MINTE
AICI EU STAU, SE-NSIRUIE CUVINTE
UN MELC..O MINTE.


DIN PLETE SE RASTOARNA IDEEA MARGINALA
UN JOC POTRIVNIC CABOTIN
ISI IA IN BRATE TRUPUL FIN
SI MARGINEA DE MINTE SE INTREABA
SUNT MELC,  OARE SUNT OARBA?
TALENT SUDORIPAR PRECOCE
LENTOAREA SE PREFACE
E MARGINE DE MINTE...




SUNT MELC IN MINTE
POTRIVNIC JOC DE CUVINTE
DIN PLETE SE RASTOARNA
MINTEA MEA VENETIANA
TALENT SUDORIPAR SI RECE
CA MELCUL IN SPIRALA
E MINTEA MEA..VENETIANA


FEMEIE MELC, ORGOLIU SEC
MARGINI UDE DE MINTE, DE COSCIUGE
....IDEI MEREU PREFACUTE
O MINTE IN SPIRALA MEREU SE DESFASOARA
DE SUS IN JOS.... BANALA
TALENT SUDORIPAR SI RECE
MELC LENT CE NU MAI TRECE....





miercuri, 31 august 2011

PRAF DULCE


In noaptea asta simt cerul si praful, orizont nedefinit ma intregeste....ma urc in mintea mea clasica si cobor usor, abia zambind...
Mii de vai si spatii mi se arata...ocean, cer, praf...
Inchid ochii si ma joc...in mine sunt toate frumusetiile lui Dumnezeu...am ocean, cer, praf...
Cum e oare sa-ti auzi vibratia?...Cum e oare sa sprijini lumea in degete..?Cum e oare ca Dumnezeu sa fie la urechea ta si sa sopteasca?
Am urcat in mintea mea...era praf  dulce...
Inchid ochii si ma joc....in mine sunt toate pacatele originare...am curiozitate, nerv, traire...
Pacatul de a nu iti cunoaste vibratia....e praf dulce la mine in minte...
...Liniste si incantatii...timp suspendat...iubirea de viata...setea de absolut...
Sunt atatea motive de pacate si tot atatea motive de Dumnezeu.
Viata frumoasa, zbor deslusit de cuvinte...
Am urcat la mine in minte, e vibratie si frumusete...praf dulce
Sunt carari cu piatra alba, fiinte dragi, sunt suflete cu aripi...Dumnezeu e in alb, in fiinte, in aripi.
Cobor si simt ca am pe talpi..praf..dulce...praf de Dumnezeu.
Palmele imi sunt unse cu mir si suspin...
Inca traiesc...
Dumnezeu taie firul vibratiei...nu-mi aud raspunsul...inca sopteste...
Viata e praf dulce...viata e mir.
Un colibri imi tulbura irisul...imi este sufletul praf dulce, imi e fiinta Dumnezeu.
In noaptea asta spulber zenitul si-mi caut idei...Sunt toata un zeu..






RISIPA MORMANTULUI




SUNT COPILUL TOAMNEI...
SUNT RISIPITA IN MINE...
IESI SI ZBOARA!
PUNCT INFERIOR DIN CERC
MA ROTESC SI TE AJUNG
SUNT LANGA TINE
CALC USOR
SPUMA DE VIATA
O SORB...
TOAMNA...

Cand ma gandesc la risipa mea, ma gandesc la o moarte cu miros de tamaie...miros de frunze palite de viata trecatoare, ma gandesc la maini rasfrante pe trup...imbracate in senzatii dantelate sedentare...inelar bogat.
Toamna, iubire tarzie, calda si amagitoare...
Toamna fara complex, splendida ca o femeie percutanta...moarte a inocentei...moarte a toridului...varsta uitata....
Toamna...mormant netulburat si bogat...primitor in adancimi, afanat, rasfatat.
Toamna...nebunie in iures...nebunie in culoare...ca un ultim vis ...meditatie a unui eu dezirabil.

Toamna cu ochii tai...ma faci copil...
Toamna, cu mana ta...ma faci...sicriu....
Toamna, cu tine eu..devin...una si aceeasi
Zburdalnica inocenta,
Iubita dementa,
Toamna...suflet olfactiv
Eu te inchid si  eu te mint
Te presar si-apoi te- omit...


Ai uitat cand ne plangeam la soare?...Ai uitat de propria-ti culoare?Toamna mea amagitoare...:(
Sunt copilul tau pierdut in frunze
Sunt o umbra care fuge...
Da-mi mormantul cald de ieri
Fa-ma sa te chem boem!



























marți, 30 august 2011

IRONIA DE CARTON



UN ZBUCIUM SE RUPE MISCAND
SI TOTUL SE MISCA VIBRAND
E LUMEA DEZASTRELOR MELE
MA MISC EU MEREU, CHIAR SI ELE...
SI NOI NU AVEM LOC
SA STIM CA SA STAU...CA SA MOR...
IMI VINE SA STRIG DOAR URLAND...
...CA TU ESTI AICI..PE PAMANT...
E ZBUCIUM SI CADE MOTIVUL
DE CE EU MEREU SUNT DOAR ..FRIGUL?
DE CE NU AM CALDURA SI STARE?
DE CE NU MA SCOL IN PICIOARE?
E ZBUCIUM SI RUP IAR MOTIVUL...


TARASC DUPA MINE UN OM
OM- LAIT MOTIV TRECATOR
EL N-ARE CUVINTE, NICI TRUP
E DOAR UN MOTIV...DOAR ATAT


E ZBUCIUM SI RUP IAR MOTIVUL...


O FADA SI CALMA STUPOARE
PE-ALOCURI USOR MISCATOARE
TRATEAZA CIUDAT  IRONIA
 CERAND , INSISTAND POEZIA
CARTONUL VESTITELOR PANZE
CORALE SI VESNICE MUZE
SE DUC TOATE IN INIMA ALBA
CERAND INSISTENT SA SE SPARGA
UN VAL INDRAZNET LE CAM FURA
...IUBIRE, RAGAZ, CHIAR SI URA...
PE TOATE LE IA INTR-O GURA
IRONIA CAM BRUTA....
CARTONUL CERSESTE CULOARE
CULOARE DE IRONIE ZDROBITOARE


EU VIN SI ITI RAD INTR-O GEANA
AI VRUT IRONIE USOARA?:))))







luni, 29 august 2011

DANS IN DOMINO



O MISCARE SEDUCTIVA SI APASATOARE
ISI MISCA SOLDUL SENZUAL
DANSUL IN DOMINO...
TRECUT SI VIITOR
PRIVESTE SI SPERA!
DANSUL DE DOMINO INVALUIE ORICE
TALPA SIMTE FIORUL
SUNTEM TREI
CREDEAM CA DANSUL E AMINTIRE
PRIVESTE CUM DANSAM!
DANS DE DOMINO
....
EU SUNT DE VINA
TE-AM PRIVIT DANSAND CU PERICOLUL
SUNTEM TREI IN DOMINO
CAD PESTE MINE

BUCATI DIN NOI TREI...
TANGO NEDEFINIT
DANS IN DOMINO...

MUSCATURA DURERII PASIONALE

AM PLANS UITAND CA NU SUNT,
AM IZOLAT CREZAND CA POT,
AM MUSCAT DIN TINE,
SA TE DOARA!

AM PRIVIT MEREU
OCEANUL DIN TINE
 CA SA MA INEC IN MINE
REINTOARCERE PERICULOASA....
IMI PLANG CONTOPIREA...
E DIN NOU AICI
E CHIAR AICI
IMI URLA PRINTRE BUZE DE FOC
CA ARDE...
BUZE PERFIDE, BUZE ZAMBITOARE
TE STRANG INTRE MUSCATURA SI IUBIRE....
TRUPUL MI-L LAS GREU PE OCHII TAI
SANII ITI SUNT GENELE,
FEMINITATEA MEA ITI TINE LOC DE BUZE
SI DINTII STRANG MAI TARE
MUSCATURA DRAGOSTEI...NU DISPARE
E AICI SI ISI LASA URMA
DEPARTE DE TRUPUL MEU ...
E ZAMBETUL TAU
UN OCHI ALBASTRU MA ADULMECA...
STIU CA E IN MINE
SI EU IN EL...
IRISUL DE CHIHLIMBAR
AZI..IAR PLANGE
IAR EU CUNOSC PLACEREA
MA STRANGE IAR IUBIREA,
MA DOARE SI NU TRECE...



duminică, 28 august 2011

JOCUL TOAMNEI ACOPERITA DE SARUTURI



 FATA NEVAZUTA A MELANCOLIEI.....
Am iesit azi afara ...in razele unui soare tarziu si cald, usor tocit sub indiferenta mea....
Ma astepta cu palma intinsa,cu degetele lui  lungi, senzuale...ma astepta sa ii arat mana mea ca o sinagoga...sacra si amara...stransa si fricoasa...nerabdatoare....feminina...
Mirosul de toamna tuciurie si ingamfata imi camufla...dorinta de a fi cu el...
M-a cuprins in palma lui cu degete lungi, m-a facut sa ma uit inca o data pe mine...
Pe poteca incarcata de amintirile mirosurilor noastre traversa privirea apriga a dorintei...o dorinta prinsa in carne si in inima..exact ca mirosul toamnei...
Am simtit cum dintii mei se inclesteaza si se agata usor de vara care sangera....
    ,,vine toamna Ramona!...vine toamna si eu inca te doresc femeie!"...te doresc ...te doresc toamna apriga si melancolica....
Adu-ti aminte de iubire si de cum ne zgariam si cum cautam vara sa ne curete ...!"
Fata mi se lipi de pieptul lui...o lacrima isi gasi un mic mormant ud in golul din umarul lui drept...ma simteam in caldura soarelui, imi simteam aceleasi degete de la maini ca se rasfirau...imi crestea din piept o aripa mare si alba.
Am iesit din soarele sfarsitului de august, septembrie imi joaca iar in par cu degetele lui lungi, senzuale...degete de barbat puternic care imi cerceteaza lumina din ochi, intrebandu-ma daca imi doresc melancolie...
Inca stau in aceleasi stari de iubire contemplativa...cand astept sa cada prima frunza stacojie pe trupul meu inca tanar,pe femininul meu aiuritor, pe ochii mei de chihlimbar...pe setea mea de miros de toamna
miros ...de trup de iubit care inca te doreste.
Vine toamna si mi-e dor de tine....mi-e dor de inceputuri, mi-e dor de strigate pierdute in balastul dintre mine si tine...o toamna si o iubire transparent de dureroasa, pasiune chinuitoare precum un strugure strivit de forta lacoma a gurii care vrea sa se infrupte din tine si mine.
Suntem mancati pana in mister de lacomia iubirii noastre...
Gura mea nu mai seamana cu a ta...e doar melancolia toamnei, e melancolia mancata de saruturi flamande...te stiu si te cunosc ...tu, barbat cu degete lungi, senzuale...,,inca astept si caut vara"....



sâmbătă, 23 iulie 2011

ASASIN LA FEMININ-CARTEA EROTICULUI PERICULOS




 
Parcurgand introvertita, oarecum linistita si dezinvolta paginile ,,Asasinului la feminin" m-au tintuit pe loc intrebarile feminine care zac in mine miscate acum, intr-un fel tandru si dezgolit...intrebari despre o iubire din alta lume, o iubire clasica intr-un ambalaj modernist, cu identitati false dar dureros de prezente.
Romanul  ,,Asasin la feminin" combina intr-un cocktail savuros spionajul cu eroticul, periculosul cu relaxantul, dizarmonia traumelor sufletesti cu armonia regasita prin contopirea sufleteasca si trupeasca.
Nu pot decripta decat o pasiune savuroasa, incendiara, aproape vecina cu firea latina.
Cartea are o cheie de descifrare in codul simbolistic Yin si Yang...personajele principale Alex si Alina reflecta o tranzitie a unor forte coagulante dar si dispersante.
Povestea de dragoste isi are sorgintea in schimbarea de destin aplicata exterior personajului masculin Alex care invata energia pe care ti-o da ura in anihilarea dusmanului:

,,Asta e! Ura e energie, iar energia iti da puterea de a ramane in viata"

Matca raului naste copii urii, Alex insusi rematerializat intr-un agent dur, impenetrabil, machiavelic de seducator e nevoit prin circumstante independente de el sa ,,fabrice" raul si in contrapartea sa, jumatatea sa Alina Marinescu.Stie ce program criminal instaureaza ura in om si astfel isi construieste un plan de evadare a psihicului in dulcele eros transfigurator.
Se pare ca numai o astfel de golire de energii poate curata si poate ajuta la atingerea unei noi zile in care spera la viata.
Mai presus de cadrele riguroase ale actiunilor, ale asasinatelor murdare sau ,,curate", morale sau  indreptatite sta insasi contopirea dintre doua suflete retransfigurate, re-uploadate care isi fura clipe de libertate printre momente de tensiune.
...,,Amintirile ultimelor misiuni si cosmarurile aferente erau amortite de dulceata aerului umed, de senzatia de a fi iubit. In ziua aceea nu aveau sa retraiasca nici o misiune, nu aveau sa-si aminteasca de nici un asasinat." 
.....

                           ,,Nu exista ziua de maine, Alina"..  incertul camufeaza iubirea, iubirea camufleaza incertul...restul cuvintelor sunt simtire...o carte a iubirii- tangibila, dermica,aerata si senzuala.

duminică, 17 iulie 2011

UCIDETI GENERALUL-cartea crizei cu final fericit...(partea a doua dupa prima disparuta la corectat)

O sa incep tarziu in noapte...precum un receptacul de lumina si de ganduri sa readun in mine elementele disparute ale acestei recenzii taiate si sugrumate cu propriile-mi maini.Inca imi simt naivitatea in sangele care freamata de dorinta de a face cat mai plastica senzatia traita dupa acest roman politist in aparenta dar atat de taios de contemporan in esenta.De ce spun contemporan?...pentru ca ,acum, trecand de hopul si emotiile concursului, ma pot desfasura mai relaxat in a descrie ce..criza existentiala a trait personajul principal-Stelian Munteanu.
Nu-mi pot ascunde din nou acea stupoare deruland un fir epic alcatuit din multe rezervoare de energie mentala, amintiri, nostalgii si contradictii.O sa spun efectiv ceea ce m-a facut pe mine sa acord un mare ,,DA"!  acestui roman de criza, in criza, despre criza care si-a permis sa poarte cu sine pistolul trecutului comunist dar si ciudatenia salbatica a prezentului capitalist.O sa se intrebe lumea de ce un roman de factura aceasta(politist, misterios, contagios prin detaliile atat de des vizibile ale unui personaj framantat la propriu de propria-i foame de o viata mai simpla, mai civilizata) merita citit?... Si nu pot remarca  decat gustul amar al acestei replici data de Stelian Munteanu generalului Simionescu de la miezul careia se construieste totul:
,,In zilele noastre toti sunt ce pot sa fie..."...cat de trist si cat de actual atat atunci cat si acum.

Sub masca agitatiei actiunii unui film cartea ascunde un discurs al autorului taios,intrinsec,personal:
,,Un gol adanc si urias ma macina pe dinauntru.Inutilitate, multa inutilitate, dezamagire si deznadejde.Criza, disperare, si multa resemnare. Am mai invatat asta o data. Pentru niste ani buni. Si ce conteaza? Istoria se poate repeta si in capitalism...Mai puneti o haina pe voi, mai stati la o coada, mai strangeti cureaua. Nimic nou. Acum se vorbeste. In piete, pe strada. Ei si? Si nu numai in piete, duduie televiziunile. Si ce?"


As putea spune ca, suprapunerea de planuri- trecut si prezent e pe cat de solicitanta la un moment dat..pe atat de eliberatoare la final.
O sa ma leg doar de personajul principal care cunoaste CATHARSIS-UL la final de carte, dupa lungi ,derivate si ostentative intrebari ale constiintei sale. Alege sa fie un asasin platit pentru a se salva de datorii, accepta un compromis  figurat si stramb dar in ultima secunda a incordarii degetului pe tragaci..pune un stop joc mintii prinse.Catharsis-ul e exact cheia cartii. Eliberarea de emotii, de frici, de amintirea momentelor dinainte de '89 si dupa '89, eliberarea de sub imperiul crizei capitaliste.
Carte cu un autor,  cu un erou-personaj,  cu un...manifest al gandirii libere, neobstructionate de o justitie severa si militieneasca.
Am incercat sa nu ma las prada acelei senzatii de ,,prima vedere" cum ca ar fi o carte eminamente masculina doar prin faptul ca are un personaj atat de bine conturat verbal, scenic, gestual.
E cartea celor doua planuri, e cartea celor doua realitati asumate ale istoriei, e cartea misterului intentiei criminale, e cartea crizei...cu final fericit.