joi, 20 octombrie 2011

CALATORIE IN NEANT SI INTREBARI

...cateodata imi intreb rolul unde si cand ma sfarsesc eu...lumina cade deconcentrata si spasmodica pe un obraz inca viu si vibrant...e inca soare intr-o toamna voit rea dar si satisfacatoare.
...oare neputinta de a-ti indura propria sarutare isi are iertare in celalalt inexistent ???
...cata tortura exista intr-un zambet catifelat si indestulat de privirea opusa?

imi e plecaciunea ca si o ruga catre ceea ce sunt eu de fapt si de drept?
simt de femeie...simt pueril si natang...care isi cere obligatia realului..un real..ABSOLUT DERULANT...
poti sa razi..dar nu mai imi e frica...acum stiu cine sunt opusii degetelor mele...sunt ascutimile gandurilor trimise inspre mine...eu cu mine...absolut indestulatoare.
Cateodata autosuficienta tradeaza de fapt spaima de singuratate...un veac de singuratate in propria mea coaja ardenta...
ce arc de cerc incerc sa trasez cu corpul dinspre rasarit?..imi pare cunoscut pana si mirosul acela intepator de mosc aprins in subterfugii...mosc si...fragezime...feminin si ...deziderat masculin..
Cat neant se ascunde in noi?...
Cine si cat de adanc e ochiul din pleoapa cazuta in iubire?
Cine imi recupereaza bucata cazuta in melancolie...bucata muzicala neintrerupta decat de frumusete si..apoi de intangibila tristete?
SI...APOI ..DE CATE ORI MAI POT INDURA SA RESPIR...????si de cate ori sa deschid inimi????...
rol neinfrant ca un zbor in aer rece...sticlos si invaluitor...opusul celor ca mine...eu fiind de fapt un ,,tu" atotstapanitor...
Cine imi spulbera intrebarile??? eu...sau..tu???

de fapt...ia-mi inima...asta astept!...(sau am asteptat in alte sapte vieti pierdute)...intorcand clipe fara intrerupere...

miercuri, 5 octombrie 2011

INELAR INTORS, SUCIT SI CARAGHIOS...


Inca un deget plecat, intors si rasfirat...
Are vocea aiurita, de necaz e cam tocita...
Se foieste si incearca...
Sa le prinda pe toate odata...
Cele patru se agita..
Nu vorbesc si nu imita
Nici o voce aiurita...
Inelarul se razbuna, e cam stramb...e ca-n furtuna..
Tot alabicat si rece

Fara verigheta e...perplex...
Necajit si ros de nervi
Se inroseste in urechi..

Inelarul cel hapsan..
cauta sa ia in spate
Verigheta pregatita
plange si se tot agita..
vrea singuratate oarba...
vrea sa stea tot la gramada
Langa patru degetele...
fara urme de inele...

Inelar tocit de viata, fara nici o aroganta
Crezi ca-i bine fara zgarda
ca sa pierzi o viata-ntreaga?

Verigheta te indoaie, te separa invizibil...
te suceste comestibil..
Iesi din deget ofticat...
 doar un..simplu idiomat...
N-ai nici sare, nici piper...
Ramai doar un degetel...
Societatea te separa
Si te face caraghios
Esti mereu cu susu-n jos
Verigheta ta suspina
Esti al ei..esti in surdina
De acum nu te mai simti..
Nici in frunte, nici in spini...
Esti in cadrul cel legal..
Doar un degetel...banal.

luni, 3 octombrie 2011

PSIHIC PSIHEDELIC


Cand se asterne pacla densa aproape indiferent de neclara peste tot orasul agitat din asfintit, energiile tuturor se diminueaza..se apropie de o inerenta radacina ancestrala a unui somn fatidic de uitare a lucrurilor petrecute peste zi...asa se diminueaza si energia mea...genele isi prind un contur in ochii usor negri si translucizi, imi adun gandurile pe o perna moale si in acelasi timp pamantie..
Toata  negura orasului isi intoarce in liniste acasa ceea ce a plecat odata cu rasaritul. Oamenii isi aranjeaza incet paturile si se pregatesc de uitare.
Somnul greu si lent si..agatator se imprima pe fiecare retina de om indragostit de viata sau pe fiecare retina de om dezgustat de viata.
Cand cazi in somn..totul se abandoneaza cuiva nestiut..e ca si cum predai o cheie de arama unui vrajitor care iti fura mintile creierului tau. E acea sclipire de negura  metalica a venirii noptii peste viata de zi. Parca totul se opreste din viermuirea convietuirii, parca totul ia pauza somnului cald si rece...e ca si cum te afunzi in ceva neinchipuit de distant.
Unii cand dorm sunt abandonati in ramasite de amintiri sau de dorinte....altii cand dorm sunt ridicati in culmile neputintei lor precare sau a viselor neimplinite...
Somnul vine si ia totul din calea lui ca un mal hapsan si lacom..pervertit de  ingenioasa lentoare din pat.
Oare cati nu avem cosmaruri nedefinite si in acelasi timp razande?
Noaptea fura din afara si aduce totul inauntru..intre afara si inauntru nu mai ramane decat o usa de metal cu zavor pe care o poti deschide doar tipand si trezindu-te din nou in patul tau. E ca o umbra ciudata care sta la panda ca sa iti fure genele si sa iti coasa gura ca sa nu mai strigi...
Forma aceasta de energie metalizata chinuie sufletele care au sensibilitatea de a se bucura ziua de lumina vie de pe strazile orasului scaldat in asfintit. E fantoma unui decrepit si amplu chin de a exista intr-o lume banala...
Unii aleg sa doarma o viata si sa nu se trezeasca iar altii..adorm asa in viata fara sa isi dea seama de periculosul abandon sufletesc.
Umbra aceea perfida pandeste orice muritor si il duce cu ea in strafundurile unei constiinte de unde greu se intoarce sa isi intalneasca trupul luat cu camata de catre cei din viata lui..

Am plecat ochii in josul sufletului meu..imi inchid petalele si toate se strang in mine ca sa doarma. Se lasa iar urma aceea de boare pe sira spinarii...simt ca iar vine in mine spatiul acela de unde ma voi duela cu..energia aceea ciudata...
Inchid in sfarsit ochii, obosita de drumurile de peste zi, obosita de noianele de framantari stelare si adorm....ADORM...
Intr-un asiduu si controversat somn, intr-o stare alambicata...mi se ia cheia aceea de arama si trupul camata pentru odihna..nu pot sa mi-l misc ..doar e in pat, in stare latenta...acum simturile sunt abandonate patului.
Mintea nu adoarme..imi e mereu treaza...stiu ca ma intalnesc cu psihicul meu psihedelic...
El e altcineva sau poate sunt chiar eu invelita in subconstient...
Mereu simt ca vine sa ma tachineze, sa ma provoace..cand ma sperii si fug..el fuge dupa mine..cand..ma opresc din alergat, se opreste si el cu mine...NU REUSESC SA VAD O FATA, UN OCHI...O MANA..E PUR SI SIMPLU O DIAGRAMA INELARA DIN TRAIREA MEA.
Umbra vine peste cei tari ca sa-i provoace sa lupte, noaptea refuleaza un fascicol intreg de intrebari neterminate.
Lupta cu propriul meu fascicol de existenta e calm, simt ca am un gen de control dar..parca cealalta femeie din mine e mai puternica si mai rautacioasa. Are ceva din propria mea spaima..sunt eu camuflata in neputintele mele reale. Dar tip si ma trezesc scaldata in aceeasi negura de lumina intunecata care bate in geam...e inca noapte si orasul doarme. 
Oras bantuit de toate energiile care cerceteaza viata. Lumina vine iar prin mana calda a soarelui care parca isi rupe o noua haina. 
Se aprinde iar VIATA....

sâmbătă, 1 octombrie 2011

SI CE? NU-MI STA BINE IMBRACATA IN FALSITATE?


Randuri pierdute in scari delimitate in creier tipator...ma doare cand se desprinde lipiciul cu care imi lipesc fata falsa de fata mea naturala si nu e vorba de machiajul meu strident, nu..chiar nu e vorba de fata mea stridenta ci e vorba de toata apasarea asta obositoare care incarca inutil un zambet amarat intr-un colt de gura.
Daca ma vei intreba azi ce voi simti maine, as putea sa-mi rotesc degetele in aer si sa pocnesc din ele fabricand..iluzii.Ce-mi pasa mie daca imi va cadea o caramida in sange?..ce-mi pasa daca demolarea interioara se zbate in fum si pucioasa?...Conteaza sa stau treaza cand ochii mei contureaza intrebari curioase fara de raspuns in celalalt?...Asta e FALSITATEA MEA si nu o dau nimanui!!..ea dainuie in mine nestrivita decat de naivitatea puerila a copilului din mine, copilul acela cu gene lungi si ochii caprui , copil amortit de minciuni ale lumii invizibile si incorecte...copil amagit cu dulciurile unui vanzator de iluzii imbalsamatoare...


Ce viata stearpa se ascunde in pielea celui fals?...A ce anume ii miroase pielea?a pucioasa?...Cifra rotofeie, cifra neintrerupta de un calcul matematic ..cate masti avem noi pregatite ca sa le punem pe fata in fiecare dimineata?


Intindem mana dupa cea mai lipicioasa dintre mastile noastre si..pornim din nou in cautare de delimitari spatiale fata de noi insine. Ce ma mai zbat sa nu cred in mine?..Nu e suficient ca ma imbat din vinul rece si crud si vechi cu gust de nuci putrede? A cui este fata care zambeste enigmatic si rautacios?..E oglinda din fata mea in stare sa-mi dezgoleasca coastele dureroase?..Ale cui sunt oasele putrede si fara idei din ochiul acela de apa pierduta ?..
As putea sa stau la infinit in aceeasi melodie perfectionist de negativista!!! Dar refuz in mod constiincios sa cred ca sunt falsa!!! Gata ! Masti de demoni cad jos pe parchet si fac din zambete doar zgomote de pardoseala de piatra. Cad si chiriile din mintea mea..cad si preturile din mansarda spatiala a creierului meu...cad si pucioasele universului fara logica, cad si..gandurile mele negative..cad si neincrederile in viata si aer...cad pana si eu, fragil panaceu incolor si falsificator.
Cui ii arde sa mai sufle in curentul din imaginatia mea de creta alba stalcita si fada?. Imi iau degetele de la maini si le aplic o doza buna de lipici si incep sa denunt miturile care se lovesc mereu intre urechile mele:


1) MITUL INCEPUTULUI FARA DE SFARSIT:
Mitul acesta ancestral e ca o nuca tare!..incep mereu cate un lucru si din pacate ma tem sa il sfarsesc...asta se aplica tuturor fiintelor din viata mea marunta. Teama nu vine din inceput ci tocmai din frica de sfarsit...
Stiu ca mereu sta la panda masca aceea a sacrificiului de dragul prostiei personale. Preferi sa fii mai degraba un prost in viata decat sa pierzi un anumit ceva..fie el si o fiinta vie:))))


2) MITUL SFARSITULUI FARA DE INCEPUT:
Mitul acesta e ceva mai tragic ca primul deoarece are parfum de prostie izbitoare si nemisterioasa. Se aplica rezonabil in situatiile cand...sfarsitul e deja in capul tau inainte sa intalnesti acea fiinta vie:)))). Toate strangularile unei potriviri hilare intre doua suflete care vegeteaza impreuna fara de un inceput.


Se intreaba  CELEBRA FALSITATE unde sa isi faca simtita prezenta..uitand de fapt ca e OMNIPREZENTA in ambele mituri.
Degeaba ai o fata naturala si un suflet complet curat daca mastile tale mai zac undeva pe noptiera de langa pat, daca hranesti cu ceara liniile si ridurile unui chip imbatranit de experiente si mituri!
Degeaba iti joci ultima carte catifelata din sertar daca mainile iti sunt patate de inversunarea impotriva contopirii cu tine insuti. Te iei la tranta cu originalul din tine, gemi cand te trage de par si de ceafa..te lupti cu demonii propriei vieti si alegeri.
Cateodata, cand iti inchizi usa dormitorului ramai tu cu tine insuti...masca peste masca...tragi de lipici si simti cum se desprinde o capitulare in fata neputintei de a trai. Acumulezi frustrarea de a fi inca unul in tine si in viata ta, respirandu-ti aerul si furandu-ti energia. Si ce ai sa faci?...Il dai afara din tine si din carnea ta?...
DA! pune in loc alta stare de imaginatie, ia-ti din nou creionul, ia-ti din nou tusul, ia-ti din nou pensula plina de culoare, pune-ti din nou mainile pe clapele pianului!!!! SIMTE SI TRAIESTE !!!!


ALUNGA FALSITATEA CARE NE PANDESTE PE TOTI!...FA-I LOC DIN NOU ZAMBETULUI PUR SI NESTINGHERIT DE DRAME SI CRIZE!
PERMITE-TI DIN NOU SA IUBESTI ACELASI CREION SI ACEEASI PENITA SI ACELEASI DEGETE CARE FAC MUZICA SA VIBREZE SUB ATINGEREA CREATIEI!
PERMITE DIN NOU CHIPULUI DE LUT SA-SI SCHIMBE CULOAREA....ALUNGA MASCA, RUPE-O SI ARDE TOT!..UN NOU RASARIT DE GANDURI...