duminică, 17 iulie 2011

UCIDETI GENERALUL-cartea crizei cu final fericit...(partea a doua dupa prima disparuta la corectat)

O sa incep tarziu in noapte...precum un receptacul de lumina si de ganduri sa readun in mine elementele disparute ale acestei recenzii taiate si sugrumate cu propriile-mi maini.Inca imi simt naivitatea in sangele care freamata de dorinta de a face cat mai plastica senzatia traita dupa acest roman politist in aparenta dar atat de taios de contemporan in esenta.De ce spun contemporan?...pentru ca ,acum, trecand de hopul si emotiile concursului, ma pot desfasura mai relaxat in a descrie ce..criza existentiala a trait personajul principal-Stelian Munteanu.
Nu-mi pot ascunde din nou acea stupoare deruland un fir epic alcatuit din multe rezervoare de energie mentala, amintiri, nostalgii si contradictii.O sa spun efectiv ceea ce m-a facut pe mine sa acord un mare ,,DA"!  acestui roman de criza, in criza, despre criza care si-a permis sa poarte cu sine pistolul trecutului comunist dar si ciudatenia salbatica a prezentului capitalist.O sa se intrebe lumea de ce un roman de factura aceasta(politist, misterios, contagios prin detaliile atat de des vizibile ale unui personaj framantat la propriu de propria-i foame de o viata mai simpla, mai civilizata) merita citit?... Si nu pot remarca  decat gustul amar al acestei replici data de Stelian Munteanu generalului Simionescu de la miezul careia se construieste totul:
,,In zilele noastre toti sunt ce pot sa fie..."...cat de trist si cat de actual atat atunci cat si acum.

Sub masca agitatiei actiunii unui film cartea ascunde un discurs al autorului taios,intrinsec,personal:
,,Un gol adanc si urias ma macina pe dinauntru.Inutilitate, multa inutilitate, dezamagire si deznadejde.Criza, disperare, si multa resemnare. Am mai invatat asta o data. Pentru niste ani buni. Si ce conteaza? Istoria se poate repeta si in capitalism...Mai puneti o haina pe voi, mai stati la o coada, mai strangeti cureaua. Nimic nou. Acum se vorbeste. In piete, pe strada. Ei si? Si nu numai in piete, duduie televiziunile. Si ce?"


As putea spune ca, suprapunerea de planuri- trecut si prezent e pe cat de solicitanta la un moment dat..pe atat de eliberatoare la final.
O sa ma leg doar de personajul principal care cunoaste CATHARSIS-UL la final de carte, dupa lungi ,derivate si ostentative intrebari ale constiintei sale. Alege sa fie un asasin platit pentru a se salva de datorii, accepta un compromis  figurat si stramb dar in ultima secunda a incordarii degetului pe tragaci..pune un stop joc mintii prinse.Catharsis-ul e exact cheia cartii. Eliberarea de emotii, de frici, de amintirea momentelor dinainte de '89 si dupa '89, eliberarea de sub imperiul crizei capitaliste.
Carte cu un autor,  cu un erou-personaj,  cu un...manifest al gandirii libere, neobstructionate de o justitie severa si militieneasca.
Am incercat sa nu ma las prada acelei senzatii de ,,prima vedere" cum ca ar fi o carte eminamente masculina doar prin faptul ca are un personaj atat de bine conturat verbal, scenic, gestual.
E cartea celor doua planuri, e cartea celor doua realitati asumate ale istoriei, e cartea misterului intentiei criminale, e cartea crizei...cu final fericit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DACA SIMTITI SA VA EXPRIMATI, CINE VA OPRESTE?...ASTEPT COMENTARII, RAUTACISME SAU INCURAJARI:)