sâmbătă, 23 iulie 2011

ASASIN LA FEMININ-CARTEA EROTICULUI PERICULOS




 
Parcurgand introvertita, oarecum linistita si dezinvolta paginile ,,Asasinului la feminin" m-au tintuit pe loc intrebarile feminine care zac in mine miscate acum, intr-un fel tandru si dezgolit...intrebari despre o iubire din alta lume, o iubire clasica intr-un ambalaj modernist, cu identitati false dar dureros de prezente.
Romanul  ,,Asasin la feminin" combina intr-un cocktail savuros spionajul cu eroticul, periculosul cu relaxantul, dizarmonia traumelor sufletesti cu armonia regasita prin contopirea sufleteasca si trupeasca.
Nu pot decripta decat o pasiune savuroasa, incendiara, aproape vecina cu firea latina.
Cartea are o cheie de descifrare in codul simbolistic Yin si Yang...personajele principale Alex si Alina reflecta o tranzitie a unor forte coagulante dar si dispersante.
Povestea de dragoste isi are sorgintea in schimbarea de destin aplicata exterior personajului masculin Alex care invata energia pe care ti-o da ura in anihilarea dusmanului:

,,Asta e! Ura e energie, iar energia iti da puterea de a ramane in viata"

Matca raului naste copii urii, Alex insusi rematerializat intr-un agent dur, impenetrabil, machiavelic de seducator e nevoit prin circumstante independente de el sa ,,fabrice" raul si in contrapartea sa, jumatatea sa Alina Marinescu.Stie ce program criminal instaureaza ura in om si astfel isi construieste un plan de evadare a psihicului in dulcele eros transfigurator.
Se pare ca numai o astfel de golire de energii poate curata si poate ajuta la atingerea unei noi zile in care spera la viata.
Mai presus de cadrele riguroase ale actiunilor, ale asasinatelor murdare sau ,,curate", morale sau  indreptatite sta insasi contopirea dintre doua suflete retransfigurate, re-uploadate care isi fura clipe de libertate printre momente de tensiune.
...,,Amintirile ultimelor misiuni si cosmarurile aferente erau amortite de dulceata aerului umed, de senzatia de a fi iubit. In ziua aceea nu aveau sa retraiasca nici o misiune, nu aveau sa-si aminteasca de nici un asasinat." 
.....

                           ,,Nu exista ziua de maine, Alina"..  incertul camufeaza iubirea, iubirea camufleaza incertul...restul cuvintelor sunt simtire...o carte a iubirii- tangibila, dermica,aerata si senzuala.

duminică, 17 iulie 2011

UCIDETI GENERALUL-cartea crizei cu final fericit...(partea a doua dupa prima disparuta la corectat)

O sa incep tarziu in noapte...precum un receptacul de lumina si de ganduri sa readun in mine elementele disparute ale acestei recenzii taiate si sugrumate cu propriile-mi maini.Inca imi simt naivitatea in sangele care freamata de dorinta de a face cat mai plastica senzatia traita dupa acest roman politist in aparenta dar atat de taios de contemporan in esenta.De ce spun contemporan?...pentru ca ,acum, trecand de hopul si emotiile concursului, ma pot desfasura mai relaxat in a descrie ce..criza existentiala a trait personajul principal-Stelian Munteanu.
Nu-mi pot ascunde din nou acea stupoare deruland un fir epic alcatuit din multe rezervoare de energie mentala, amintiri, nostalgii si contradictii.O sa spun efectiv ceea ce m-a facut pe mine sa acord un mare ,,DA"!  acestui roman de criza, in criza, despre criza care si-a permis sa poarte cu sine pistolul trecutului comunist dar si ciudatenia salbatica a prezentului capitalist.O sa se intrebe lumea de ce un roman de factura aceasta(politist, misterios, contagios prin detaliile atat de des vizibile ale unui personaj framantat la propriu de propria-i foame de o viata mai simpla, mai civilizata) merita citit?... Si nu pot remarca  decat gustul amar al acestei replici data de Stelian Munteanu generalului Simionescu de la miezul careia se construieste totul:
,,In zilele noastre toti sunt ce pot sa fie..."...cat de trist si cat de actual atat atunci cat si acum.

Sub masca agitatiei actiunii unui film cartea ascunde un discurs al autorului taios,intrinsec,personal:
,,Un gol adanc si urias ma macina pe dinauntru.Inutilitate, multa inutilitate, dezamagire si deznadejde.Criza, disperare, si multa resemnare. Am mai invatat asta o data. Pentru niste ani buni. Si ce conteaza? Istoria se poate repeta si in capitalism...Mai puneti o haina pe voi, mai stati la o coada, mai strangeti cureaua. Nimic nou. Acum se vorbeste. In piete, pe strada. Ei si? Si nu numai in piete, duduie televiziunile. Si ce?"


As putea spune ca, suprapunerea de planuri- trecut si prezent e pe cat de solicitanta la un moment dat..pe atat de eliberatoare la final.
O sa ma leg doar de personajul principal care cunoaste CATHARSIS-UL la final de carte, dupa lungi ,derivate si ostentative intrebari ale constiintei sale. Alege sa fie un asasin platit pentru a se salva de datorii, accepta un compromis  figurat si stramb dar in ultima secunda a incordarii degetului pe tragaci..pune un stop joc mintii prinse.Catharsis-ul e exact cheia cartii. Eliberarea de emotii, de frici, de amintirea momentelor dinainte de '89 si dupa '89, eliberarea de sub imperiul crizei capitaliste.
Carte cu un autor,  cu un erou-personaj,  cu un...manifest al gandirii libere, neobstructionate de o justitie severa si militieneasca.
Am incercat sa nu ma las prada acelei senzatii de ,,prima vedere" cum ca ar fi o carte eminamente masculina doar prin faptul ca are un personaj atat de bine conturat verbal, scenic, gestual.
E cartea celor doua planuri, e cartea celor doua realitati asumate ale istoriei, e cartea misterului intentiei criminale, e cartea crizei...cu final fericit.

luni, 11 iulie 2011

DRAGOSTE PANA LA CANCER

Doi ochi caprui, speriati, cu aer prins in neant se inchisera ca sa pastreze tacerea...Tacerea aceea lugubra cand stai pe scaunul rece dintr-un cabinet inchis si asculti o sentinta parca machiavelica la moarte.Moartea sufletului pierdut intr-o iubire bolnava care iti distruge cancerigen orice celula de viata din trupul pana nu demult asaltat de dezmierdarile iubitului plecat..
-Domnisoara Andreea...(medicul slab si meditativ incerca sa-si dreaga vocea obosita)...nici nu stiu cum sa incep...toate analizele arata acelasi lucru....LEUCEMIE GALOPANTA...va trebui sa intram automat in terapie...
...cuvintele lui nici nu ii mai miscau genele ei ude si prelinse de stupoarea abandonarii in suferinta celor doi ani si multe luni de cand trupul ii plecase aiurea in dureri dupa un barbat care fugise practic de ..iubirea ei..
Ce ciudat...iubirea ei..cancerul ei...viata ei...tumultul ei...MORMANTUL EI!
-Am doar 26 de ani!...si mor...mor ...intelegeti?..mor?..era gatuita..ar fi dat sute de amintiri in care a stat si a frematat pentru intoarcerea lui doar sa mai aiba inca o secunda de viata...in plus 
Se ridica pierduta si isi lua geanta pe umarul cazut moale in jos...pe cine sa sun acum , se intreba..., pe cine?...iesi plangand din cabinet cu privirea medicului slab si obosit de sentinte la moarte.
Cum poate o iubire sa se transforme in cancer galopant?...cum???cum poate o iubire sa-ti invadeze sangele si sa-ti manance fiecare strop de viata din celule...cum?si eu ce o sa mai fac acum?...o sa mor gandind aiurea zecile de mesaje in care m-am luptat sa cred ca intr-o zi se va intoarce...
Il sun...il sun...si parca inima toata imi e terfelita in sange amar..il sun..desi nu i-am mai auzit vocea de doi ani si...multe luni de cand a intalnit-o pe ea...bruneta care a scaparat chibritul mortii in mine...si ..il sun..
....imi iau mainile pe rand intre degete si le masez...sunt vinete de emotie, de frica, de nestiinta a ceea ce ma asteapta...si stiu ca daca il sun ..moartea parca imi vine si mai repede..si totusi imi iau mobilul din geanta...formez numarul stiut pe de rost de atatea ganduri uitate...si sun...
of...sun...
........Alo?...
.......dupa zece secunde de liniste zdrobitoare...
....Alo?...?...Eu o sa mor....atat.
Si viata toata se opri in respiratia ei, a lui...eu o sa mor...am cancer...am ...cancer...SI O SA MOR,......o sa mor.
.......................................
Pentru toata durerea unei femei care traieste in moarte, iubirea terfelita de celalalt e iubirea pana la cancer..Cazul real al unei vieti rapuse de prea mult consum intern pentru un barbat complet nestiutor...
Asa cum am mai spus...noi toate suntem interconectate intre noi de catre un liant...Cand iubirea doare pana la declansarea unui cancer galopant inseamna ca am ales gresit sa ne sacrificam viata.
Ce s-a intamplat cu Andreea?...Desi nu am cunoscut-o niciodata, eu...bruneta care a scaparat chibritul mortii fara sa o fi cunoscut vreodata...m-am framantat adesea gasind vinovatii in demonii nostri...aceia care stau pititi in alegeri imorale, cei care stau ascunsi dupa lasitatile propriei noastre vieti...
Habar nu am daca  un trup mutilat de un cancer galopant e un trup mai putin suferind in iubire caci...cand mori...toata energia ti se restrange in a lupta sa te agati de viata. Ai da orice sa nu te mai doara asa mult faptul ca el nu a meritat, sa nu te mai doara faptul ca acum ai vrea enorm sa te poti machia pe obraz si sa iesi din casa la soare decat sa iti vezi propriul chip umbrit de citostaticele mancatoare de frumusete.
Ai da orice sa te intorci la clipa cand el ti-a zis ca nu mai vrea sa te mai vada pentru ca a intalnit o alta si s-a indragostit speriat de viata, ai da orice sa te mai strangi in tine cand el iti mai cerea sa va vedeti...desi el tot pe ea, cealalta o..vedea.
Ai da orice sa ....dai iubirea la schimb pe propria-ti viata.
Dragoste pana la cancer...si daca mor...ma plange cineva mai mult decat ma plang chiar eu acum?...
.....SPER CA TRANSPLANTUL SA REUSEASCA, SPER CA INIMA SA BATA DIN NOU SIMPLU SI CURAT INTR-UN TRUP DE FEMEIE INCERCAT...SPER SA MA IERTI CA NU TE-AM STIUT CU ADEVARAT..SI CA PE MINE MA DOARE MAI MULT CA PE EL...DIN NESTIINTA SA MA IERTI...



duminică, 10 iulie 2011

O INTALNIRE ..LA UN CEAI DE CIRESE:) ALIAS FOAME DE CARTE.

..Ora 11 jumatate fix...imi privesc cumva pierduta papuceii albi pe pietrisul afundat si fierbinte...loc de intalnire...Serendipity Tea...scop....foame de carte. Incep sa-mi misc usor picioarele stanjenite de curiozitatea mea interna si fac pasul sa intru in ceainarie...ma asez langa doua fete..cu aer baem dar total relaxat pentru emotiile mele.Intreb....sunteti pentru concursul ,, FA-TI BAGAJUL DE CULTURA?"..ele, uitandu-se mirate la mine au ridicat din umeri...nu. M-am asezat la masa lor, usor stangaci, paralizata de toropeala lunii de cuptor cu gandul ca..poate sunt singura si cam atat.Totusi nu venisem doar de a lua contactul cu un gen de expunere ilogica la caldura de afara asa ca aveam de gand sa astept. Inca nu e 12...La un moment dat apar in fata doua, trei sau...chiar patru siluete umane...usor nedumerite ca si mine. In mintea mea se declanseaza din surubul ascuns un gen de stupefactie ...sunt acolo..eu..si gandesc. Ne salutam politicos, ne strangem mana si ne ,,recunoastem" fara a ne mai fi vazut vreodata. Noi ...bloggerii cu autorul. Nu am indraznit azi,prea multi, sa ne luam portavocea si sa mergem la provocari dar ce conteaza?.. suntem aici si atat.
Incercam cum era si logic , sa ne gasim un loc confortabil in limitele spatiului si sa incepem marea dezmorteala. Caldura sufocanta ne cam gadila cumva pielea, suferim in soare sau umbra pana la momentul cunoasterii...Si iata cartile...pe masa!...Carti virgine, neeexplorate, intangibile prin membrana lor plastifiata. Se fac glume despre paradoxul foamei de lectura...despre cat de multa nevoie e de foamea asta in noi...foame care in ultima decada a fost stearsa cumva de alta foame mai prolifica in romania...Suntem dezamagiti, chiar si noi, astia mici si pacatosi de faptul ca ..romanul nu mai citeste. Nu mai e cenzura comunista care sa ne oprime creierul , nu mai este decat o foame de foame..o foame de trai complet indestulat, un trai care nu mai tine cont de valori ci numai de frica saraciei. Si uite asa...toti bloggerii stand in jurul autorului...ne uitam in sacul nostru personal si incercam sa intelegem de ce azi, de ce noi...si intelegem imediat!... GENERALUL! asta ne-am manat..uciderea generalului!..oare ne va placea sa asistam la o asasinare in piata publica din mintea noastra!?...da!..vom vedea ce deznodamant va avea toata imaginatia noastra incitata de preambulul obiectiv....Se anunta recenzia cea mai motivanta, de fapt se anunta ceea ce deznodamantul acestei carti, scrisa de domnul Bogdan Hrib-,,Ucideti generalul", va provoca in noi reactia apasarii pe tragaci. Tragaciul mintilor noastre. Fie ca cel mai iscusit blogger sa gaseasca tinta si sa nimereasca mesajul intrinsec. Cel mai bun sa castige!:) SUCCES TUTUROR!

joi, 7 iulie 2011

FEMEIA SI SOCIETATEA

Am promis cuiva complet anonim ca ma redresez, ca incep sa gandesc pozitiv. Mi-a spus ca daca vreau sa fiu iubita sa nu astept ca maine sa mi se si intample:)...Pentru toate femeile usor panicate...exista viata si dupa moarte:)).
Ce te faci cand esti complet darmata in toate cotloanele sufletului ?..cand viata iti este demontata cu buna stiinta?...
Ma gandeam la statutul unei femei in viata de zi cu zi...cum ajungem sa ne compromitem spatiul si timpul de dragul unei societati psihotice si angoasante..Ma gandeam ca femeile trebuie sa faca niste sacrificii de imagine in fata barbatilor.Nu ma lansez in acuzatii sterile cum ca femeia e foarte ostracizata de un 'el' , spun doar ca noi trebuie sa fim mereu impecabile in demnitatea noastra.
Cine ne impinge la adulter, la cautarea unor noi spatii de negociere intre corpuri?..si cu toate astea suntem vazute adesea pe strada, in cafenele, la film cu zambete usor lascive..nesemnificative.

Schimbarea majora intervine atunci cand apare un sens in viata. sensul pentru o femeie e ...cred ca ..stabilitatea.
O sa vorbesc despre stabilitatea unei femei. Eu nu stiu cum anume..unele femei sunt aprige si altele...stinse. Eu nu inteleg de ce trebuie sa existe criza in femeie.
Acum , gandind la un anumit nivel...cate din noi nu facem..crize?...Eu cred ca , criza vine clar din nestiinta de a te face inteles.Cate din noi calca cu tocul pe inima unui barbat pretinzand raspicat ce vrea de la el?
Cate din voi ati facut vreodata publica strigarea voastra din toate strangerile corsetului?...
De cate lucruri are nevoie o femeie sa fie intoxicata de viata si iubire?VA SPUN EU! De atentie!
Viata unei femei e o copie dupa o alta copie si asa mai departe....Toate incepem sa ne comparam intre noi la un moment dat. Rivalele intre ele , prietenele intre ele, colegele intre ele. Toate femeile sunt interconectate invizibil intre ele. Se simt, raspund, se gandesc, actioneaza una langa cealalta sau una impotriva celeilalte.
Si stiti cine ne interconecteaza intre noi??? :)) CHIAR BARBATUL!Barbatul care nu isi pune mari si esentiale intrebari. Si uite cum AVEM DREPTUL SA PRETINDEM sa existe liantul.
Cert e ca femeia traieste ciudat intr-o societate plina de interconectari si cu putini barbati:)

EU CU MINE

Ce ciudat...m-am decis sa scriu in acest blog si cu dorinta nu de spovedanie infinita a unor bufeuri interioare ci cu o incredere mai mare in a ma face inteleasa...
Am cautat poezii scrise cand aveam 16 ani, macar de-as regasi o parte din inocenta mintii mele de atunci, ah..ce bine ar fi......
Fie si ca scriu doar pentru mine...asta ma aduna si ma rezuma in mine. Mereu m-am temut de cuvinte pentru ca impactul emotional al lor e foarte puternic.
Nu stiu cate din femeile de azi si-au simtit mintea goala...complet goala...:)
Amintirile unei femei, asa am decis sa se numeasca explozia asta de...,,penibil" a mea.., cand nu stii pe ce drum s-o apuci, cand nu sti sau nu mai sti cum te numesti si cine esti gandeste-te ca cel mai bine e sa scrii...
Jesus! ! ! ...habar nu am ce si cum voi scrie dar promit sa nu fiu plictisitoare.:)

MY LIFE IS LIKE A RAIN: agonia cuplului

MY LIFE IS LIKE A RAIN: agonia cuplului: "Azi e ziua vietii ciudate. Cine poate spune ca un secret inerent si intrinsec poate sa-ti aduca atata eliberare fetisista si ciudata. azi......"

FILOZOFII EFEMERE

Am invatat ca vorbele sunt vant si ninsoare, am realizat ca juramantul e o boare, am vazut ca viata nu exista decat daca esti un duplicat meschin de-al tau si te pacalesti pe tine cu vorbe de iubire.
ASTA E IUBIREA:-un colt de amintire CARPIT SI ..MORT..unde cateodata mai pui un vis, o iluzie si incerci sa maschezi totul dar..tot carpit ramane.
Triste vorbe pentru nestiutori ...cihne are indrazneala sa coasa amintiri rupte in fasii?..nici macar eu nu am indrazneala sa ma cos in amintirea ta, ciudat, nu?
ASTA E PEDEAPSA PENTRU CEI LASI!- CA EI NU MAI RAMAN IN AMINTIREA NIMANUI SI VIATA LOR DEVINE RANA VIE, NEPREFACUTA...DAR MACAR SIMT CEVA...O PLACERE CA NU S-AU COMPLICAT CU VIATA CI DOAR AU SUFERIT FARA SA SE INTREBE DACA ACEEA ERA VIATA LOR SAU RANA LOR.

Eu stau..cateodata si ma intreb daca sunt o rana vie sau..o gluma proasta!
Complicate vorbe pentru cunoscatorii de suferinta ,,pe paine" asa ca mine...
LA FINAL DE APOGEU MA INSCRIU SI EU PRINTRE EI: suferinzii de nostalgie care totusi nu afla din prima ca sunt vindecati de mult timp de IUBIRE si si-au inoculat ca prostii ideea vietii:- UN PUZZLE NICIODATA REZOLVAT( ...ca si inima mea!:)) )

CA IERI...CA AZI...

CA IERI, CA AZI...
CA MINE, CA TINE...
....O REPETARE INFINITA DE IUBIRE...
CA NOI, CA VOI...
...CA INGERI PATATI CU NOROI...
BEATITUDINEA SI SOLITUDINEA..
SE IMBINA INTR-O OBSCURITATE DELOC DEZARMANTA...
PENTRU OCHII FIINTEI SI AI NEFIINTEI.

POEZII

RICOSAND O RAZA-N IRIS
MI-AM MUSCAT FIINTA
INCERCAND SA DAU DE TINE
TALPILE UNITE IN TRIUNGHI
PE NISIPUL ALBURIU
DETIN SECRETUL IUBIRII
SPUMA MARII SE INFRUPTA DIN PARUL MEU
DEZGOLITA DE TINE...MA ARUNC IN MINE

marți, 5 iulie 2011

AGONIA CUPLULUI

Azi e ziua vietii ciudate. Cine poate spune ca un secret inerent si intrinsec poate sa-ti aduca atata eliberare fetisista si ciudata. azi...5 iulie 2011...am hotarat sa scriu despre eliberarile unei femei. viata ciudata e ca eliberarea unei femei, vine de fapt prin incatusarea ei... m-am hotarat sa postez sfarsitul modelului conjugal. putem oare vorbi de o agonie a cuplului? Exista un numar mare de medici care prezic disparitia imanenta a muribundului. Ei atribuie deteriorarea raporturilor dintre ea si el in primul rand violentei exterioare. Cum ar mai putea fi cuplul o oaza in mijlocul unei societati agresive si nevrotice?
Altfel spus, cum nimeni nu poate fi fericit intr-o lume nefericita, urmeaza ca cei doi sa-si verse in interiorul celulei conjugale, toata ura, oboseala, spaima si indiferenta pe care o inmagazineaza in lumea de afara.
Cuplul e o oglinda fidela in care se reflecta deznadejdea pe care o seamana in societatea capitalista.
"NUMAI INTR-O LUME NEFERICITA , dorinta de a fi fericit e asa de tenace.
Ceea ce face specificitatea Celuilalt ca si tovaras de viata este ca nu-mi negociaza existenta, ca ma asteapta, ca este aici, la indemana, ca-mi da impresia de durata, in sfarsit ca o valoare unul pentru celalalt.
Casatoria din dragoste , se stie, e o cucerire recenta...Viata in doi este modul lor de a-si ispasi declaratia initiala, pedeapsa pe care si-o aplica pentru un ..te iubesc.
Fiecare isi are locuinta sa chiar daca alternativ, cuplul doarme la el sau la ea.
Traim epoca indragostitilor neincrezatori care nu mai crediteaza nici macar dorinta care-i leaga.
Trebuie vazut refuzul de a lasa dragostea in voia realitatii(sa te descurci cum poti, sa nu dai vrabia din mana pe cioara de pe gard,)."


CINE NU STIE SA ECONOMISEASCA, NU STIE SA IUBEASCA DEOARECE IL OBLIGA PE CELALALT MAI DEVREME SAU MAI TARZIU SA FIE PLASAMENTUL AFECTELOR SALE NEINTREBUINTATE.