AGONIA CUPLULUI

Azi e ziua vietii ciudate. Cine poate spune ca un secret inerent si intrinsec poate sa-ti aduca atata eliberare fetisista si ciudata. azi...5 iulie 2011...am hotarat sa scriu despre eliberarile unei femei. viata ciudata e ca eliberarea unei femei, vine de fapt prin incatusarea ei... m-am hotarat sa postez sfarsitul modelului conjugal. putem oare vorbi de o agonie a cuplului? Exista un numar mare de medici care prezic disparitia imanenta a muribundului. Ei atribuie deteriorarea raporturilor dintre ea si el in primul rand violentei exterioare. Cum ar mai putea fi cuplul o oaza in mijlocul unei societati agresive si nevrotice?

Altfel spus, cum nimeni nu poate fi fericit intr-o lume nefericita, urmeaza ca cei doi sa-si verse in interiorul celulei conjugale, toata ura, oboseala, spaima si indiferenta pe care o inmagazineaza in lumea de afara.

Cuplul e o oglinda fidela in care se reflecta deznadejdea pe care o seamana in societatea capitalista.

"NUMAI INTR-O LUME NEFERICITA , dorinta de a fi fericit e asa de tenace.

Ceea ce face specificitatea Celuilalt ca si tovaras de viata este ca nu-mi negociaza existenta, ca ma asteapta, ca este aici, la indemana, ca-mi da impresia de durata, in sfarsit ca o valoare unul pentru celalalt.

Casatoria din dragoste , se stie, e o cucerire recenta...Viata in doi este modul lor de a-si ispasi declaratia initiala, pedeapsa pe care si-o aplica pentru un ..te iubesc.

Fiecare isi are locuinta sa chiar daca alternativ, cuplul doarme la el sau la ea.

Traim epoca indragostitilor neincrezatori care nu mai crediteaza nici macar dorinta care-i leaga.

Trebuie vazut refuzul de a lasa dragostea in voia realitatii(sa te descurci cum poti, sa nu dai vrabia din mana pe cioara de pe gard,)."

CINE NU STIE SA ECONOMISEASCA, NU STIE SA IUBEASCA DEOARECE IL OBLIGA PE CELALALT MAI DEVREME SAU MAI TARZIU SA FIE PLASAMENTUL AFECTELOR SALE NEINTREBUINTATE.