sâmbătă, 31 decembrie 2011

FINISH LINE 2011

Anul isi ia de pe parchetul ratacit printre oglinzile pictate ramasitele ultimelor zile.
Trag linia cu varful pantofului si trasez finalitatea acestui 2011...bucurandu-ma de mine, de ceea ce mi s-a intamplat in tot acest timp.
Pot spune ca singuratatea mea contrastanta din aceasta perioada a fost acoperita de o imensa iubire.
Am ales sa gasesc in oamenii deosebiti ai vietii mele refugiul intelepciunii si al poftei de viata. Nimic nu se compara cu lectiile primite de la cei din jur...o privire, o cearta angoasanta terminata prin lacrimi si saruturi, reintoarceri pierdute si plapande istorii de rezistenta.
Sau prietenii vietii mele care imi intorc fara ezitare un gand de interes pentru starile mele, sau...artistii vietii mele..marii artisti care au imensitatea complexului fara de termen....sau asprii critici ai apogeurilor mele mentale....sau sustinatorul iubirii fara trup....pe TOTI ii imbratisez in tacere pentru ca ei se stiu, se recunosc prin unica demarcatie din virtualul acesta cotidian...VIATA SI UMANUL DIN EI.

SI ANUL ISI ARUNCA FRUSTRAREA NEPUTINTEI SI EFEMERITATII DAND PLAPAND DIN UMERI...FACAND LOC UNUI NOU INCEPUT DE DRUM...MAI DESCHIS SI MAI MISTERIOS.

Eu nu imi incap in piele de fericire pentru ca minunile prind contur si pentru ca imi numar singura margelele realizarilor din punct de vedere relational, financiar, profesional...
In ceasul dinspre rasaritul NOULUI AN 2012...o sa imi inchid fiinta intr-o meditatie profunda in care cele mai puternice dorinte capata contur mental :
M-as bucura sa simt ca apatia oamenilor se diminueaza!
M-as bucura sa simt ca vibratia intelectuala capata o putere stralucita!
M-as bucura ca sufletul sa respire mereu aer sanatos de iubire!
M-as bucura sa nu dispara oamenii deosebiti de pe portativul meu!
M-as bucura sa citesc in ochii fiintelor mici speranta ca se poate rezista intr-o lume mare!
M-as bucura ca Mona Lisa sa imi zambeasca misterios :)!
                                             .............EA e singura legatura a Parisului care imi asterne peste amintirea iubirii mele ca...am fost o ...FEMEIE CU ADEVARAT IUBITA....
  LA MULTI ANI ...UN NOU AN IMI FACE SEMN CA EXIST, INCA EXIST FERICITA!



vineri, 30 decembrie 2011

ATROCITATEA ATRACTIEI

NU, aceasta ,,postare-dictare" NU are subtilitatea unei asocieri pline de intelesuri sexuale!!!
Asalturile contrafacute sunt de fapt fantezia ca putem...
O femeie intotdeauna citeste ultimele cuvinte neuitand de fapt intregul context.
Diferenta colosala dintre specii...EA-EL se face dupa apetitul la viata.
Ingenua tehnica de seductie darama de fapt constructia alarmanta a unei idei restrictive care e chiar societatea de tip corset :))
Eu nu inteleg de fapt cum femeile prefera cadrul larg sau stramt din pasiune.
Sa te mai razboiesti pentru a castiga un drept la...sex...e penibil..e rusinos!!!....
Cine sufera din credulitatea lor?.....Cine dezvolta perisabilul din relatiile in doi?...
Cine dezvaluie cat de atroce e atractia sexuala?
Viata e plina de NEPUTINCIOSII care se cred MAGNATII PROPRIILOR SATISFACERI MENTALE!!!
Nu o sa ma apuc sa ma vait cu voce spastica despre cum si unde a disparut IUBIREA!!!...
O sa rad probabil cu o jumatate de gura la fiecare scenariu care se naste din mintile artistice barbatesti.
Fiinte neputincioase, doritoare si...perisabile....
Femeia...e trecerea nefireasca spre tagada...iar Barbatul e trecerea fireasca spre minciuna...Doi ascunsi in igiena mentala murdarita!

ATROCITATEA ATRACTIEI SEXUALE!!!...Acest SLOW-MOTION facut creierului....prinderea in derizoriu si in prostia abandonarii placerii carnale.
Ce filozofie sta la baza conceperii acestui joc de domino?

Cum se face ca nemurirea sufletului nu are nimic in comun cu carnala si depozitara dorinta lumeasca si pacatoasa?
Ce prostie separa aluatul de mana celui care framanta un trup?...Ce vedem dupa atrocitate?....
Eu zic ca relaxarea creierului si temperarea firii caustice calmeaza definitiv gradul de animalitate.

IUBIREA UNUI SFARSIT DE INCEPUT

Am ajuns acasa epuizata de forta sfarsitului de inceput....
Tind mereu sa ma clatin si sa cad de pe radacina trecutului si sa imi revin apoi pe bratul iubirii de inceput...
Cata amagire nu exista in fiecare dintre noi...si cata clipa risipita fara o clarviziune a filmului vietii...
Ce neputincioasa ma simt cand imi apas cu mana dreapta inima care pulseaza pe ritm de glas de intelept al IUBIRII...ea inca bate frenetic si inca in acest trup...
Nu stiu cum sa ma dezmeticesc...printre aromele vietii...imi cred inima ca bate dar nu imi pot crede creierul ca gandeste atat de machiavelic si atat de...confuz.

Traiesc printr-o tacere muta si negricioasa, POFTESC sa musc din cuvinte frumoase si apetisante care sa imi curme suferinta ,,conferita" celorlalti.
Vreau sa am puterea sa vindec orice dialog...orice spargere de timpan si orice spargere de suflet.
Cand revin in camera mea ciudata si lucrurile din mine se strang ca doi pereti lipiti de tacerea din mine, atunci se intampla cel mai minunat lucru: stiu ca si singuratatea e o NIRVANA contrafacuta !!!
Si atunci ce ar trebui sa fac?....sa imi plang singuratatea sau sa o respir ca pe gloria infinita a libertatii umane?
Singuratatea e inceputul si sfarsitul oricarui om...te nasti, traiesti si ..mori singur....
Indiferent de SPAIMA COAGULARII DE SINE..in final...e uman sa iubesti...SFARSITUL DE INCEPUT.


duminică, 4 decembrie 2011

vocea mica din mine:)


INCEP FRANTURILE SA MI LE ADUN, SUFLETUL IMI E ROTUNJIT IN IMAGINI DE LIBERTATE, GRATIE SI...FERICIRE!sa ne simtim excelent ca declaram starea de libertate interioara mai puternica decat orice stramtorare penibila in fata vietii!!!...sa iubim respectul propriei noastre fiinte si sa iubim acea voce marunta dar atat de frumoasa din noi insine....sa avem motive sa fim in viata!
E...dimineata!
E dimineata si sufletul imi rasare cu mii de raze ale beatitudinii ...ma simt in sfarsit unicul copil al unui soare perfect aglutinat in lumina din mine....dansez singura in casa cantand ,,still small voice"...AM IN PRIVIRE FRUMUSETEA MEA INCEPUTA INCA DIN PANTECUL TRECUTULUI REGASIT...
.....Nu caut lacomia si nici capriciul zilelor de iarna...avide dupa caldura mea ....inca respir si nu imi aliniez credinta in anotimp.
Ma simt sublima.....sunt eu insami o voce marunta...cautand perfectiunea acustica dintre acesti pereti pierduti din gradina casei mele, ziduri peste ziduri....naivitatile mele se tarasc pierdute spre un afara ....azi nu inlocuiesc degetele de pe tastatura pentru a-mi infrana supravietuirea...
Stau si astept divinul nepretuit din experienta ochilor si degetelor mele, ale mele...
Ma lacomesc sa cred ca dincolo de nepretuit exista si controlul meu....
Ma ridic peste tortura ultimei guri de aer si respir prin trup si nu prin umbrele din mine...e asa de clar si de simplu sa te auzi traind...
Vocea aceea marunta din mine imi ridica pleoapele fara sa stie si imi mangaie creierul amortit ..fiindca e dimineata! sau...poate e doar rasaritul din mine flamand de viata:)
........
I search for beauty, I search for truth,
There must be a proof,
I need a reason to survive, to stay alive,
I know what must be done, before the morning comes,
So I look for self-respect, as I reflect,
All the wrecked lives that we live, the waste and greed,
I've been down but not like this before,
Can't take it anymore.

Still small voice,
Rise inside and calm this tortured soul,
Give me just one last choice,
Whisper soothing words and take control of me.

I sit here waiting for a sign, something divine,
Thunder's cracking in my head, I must be dead.
But as the pain subsides, I begin to realise,
There's a gentle tone I hear,
it sounds so clear,
All at once I feel sublime,
The voice is mine,
And will I find myself my way,
And greet a brand new day,

Tell me still small voice,
Rise inside again and calm my soul,
Give me just one last choice,
Whisper soothing words and take control of me.

Still small voice,
Rise inside again and calm my soul,
Give me one more choice,
Whisper soothing words and take control,
Take control of me.

duminică, 20 noiembrie 2011

IUBIRE




iubire.....secunda umana....


SUNET APASATOR PESTE GEANA CALDA
TE UIMESC FURAND SPRANCEANA
SPARG UIMIREA CU O PALMA
TE SARUT INCET PE CARNEA VIE
IAR MA DOARE, IAR MI-E RAU DE TINE
TE URMEZ INDEAPROAPE
MI-E TRISTETE IN UIMIRE
AM SA CALC FARA DE GEANA
TE-AM UITAT SI NU-MI E TEAMA

,,dincolo de asta nu e altceva,
doar sa simti ca acum e sfarsitul as vrea
doar tu fara mine, doar eu fara tine....
......amandoi in tine
................................IUBIRE"

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

DEZIRABILUL.

Imi deschid doua sertare din adancimea de catifea si intorc cumva micimea inimii inspre miezul zilei.
Mereu mi-a fost teama de lumina aceea cruda de a doua zi. Fara sa stiu de ce, am tras perdeaua si am inchis ochiul nesansei peste patura pierduta de pe pat.

Ce anume se intampla cu iubirea???...unde dispare cand in patul de smarald se aduna praful nestiintei?
Treceam ieri pe strada uitand de lentoarea dementiala din rasuflarea posaca a exigentei sinelui meu.
Aveam tocuri alarmante si ochii de chihlimbar ...
Aveam ...tocuri ascutite doar in minte ....in suflet erau doar doi conduri...rosii...doi pantofiori ca cei din OZ...pregatiti ca la orice atingere sa...starneasca tornada timpului si sa ma poarte pe sus in infinitul trecutului meu.
In noaptea aceasta nu mai imi prefer talpile goale...vreau sa am inocenta unei fetite cu cozi....sau pletele negre si pierdute in vantul aspru de afara al ..femeii pasionale din mine...
Si cand intru in casa mea...sa imi regasesc spiritul pierdut din afara mizeriei umane in care se zbat toti pamantenii neiubitori si..ne..credinciosi..
Merg in fiecare zi pe firul fierbinte al jumatatilor de masura....inima mi-e impartita mereu pe bucati destelenite...si in orice mana si in orice deget imi revars fara tagada umbra de interes...
Nimic nu e mai incantator decat linia melodica a unui pian fin si cald...melodia degetelor delicate care iti trag din seva sensibilitatii aducand in afara ta lacrimi de extaz..
Merg fara sa imi pese, fara sa ma doara..

E ca o inchisoare fara gardian, ca o miscare delasatoare spre corzile intinse ale destinului.

Cateodata incerc pierduta sa caut pietricele albe aruncate de pe stancile sperantei..exact ca in videoclipul acela frumos ...,,WORDS" de CHRISTIANS...E ca o rugaciune adusa inimii mele...stancile si pravalirea unor simple cuvinte peste suflete descatusate si indepartate..
M-am asezat la marginea unei stanci abrupte, mi-am incrucisat picioarele sub mine, mi-am intins mainile incercand sa ma simt mica. Fruntea imi este neteda dar inima imi framata, degetele cuprind spatialitatea pietrei albe...imi cuprind curajul si incordez degetele...aud in departare tic-tac-ul unui motor sidefat ...
e...masina timpului care imi arata drumul inapoi...drumul inapoi spre trecut. Nu il vreau!!! NU VREAU TAGADA SI NICI INTUNECIMEA!.Imi incordez mana pe piatra alba, pantofii rosii sclipesc incantator si parca eu sunt in visul meu.
Arunc albeata pietrei in negrul deschiderii mele.
Tacere......
Tacere.....
NIMIC NU EXALTA...E TACERE....
IMI PARE RAU...IUBITA MEA, IMI PARE RAU!....piatra alba imi vorbeste....cum de m-am indoit de singuratatea unei pietre???...cum de poate exista lacrima intr-o piatra?
Timpul ma trage inapoi...tic-tac-ul acelui motor sidefat se aude din ce in ce mai tare...ma dezintegrez usor si din ce in ce mai spatial, fara pierderea umana din mine as fi fost pierduta pe vecie cu trupul acesta incarcat de amintirile altor vieti...
Pantofii rosii din picioare, condurii lui OZ..se delimiteaza usor si degetele imi apar pierdute in tragerea timpului, buzele imi sunt deshidratate si inima cuprinsa de tristete....
MAI VREAU SA RAMAN!...aici...in linistea de la marginea abruptului...nu vreau ca timpul sa ma rapeasca...nu stiu cum ma voi descurca in viitor.



miercuri, 16 noiembrie 2011

includere in eu...

Cine va face sa imi taca tacerea din minte?....de cateva zile imi tot vorbeste ratiunea si mi-e frica parca de ea. sunt sclav pacatos si am atatea revolte sinistre care imi arata cu degete precare pana unde am voie...sa comunic.
Ce sa fac? Ies din mine nelegiuita si parca toata imi sunt suficient de insuficienta. Mintea asta ma chinuie...ma chinuie ingrozitor:(...mai am un pic si alunec in dezastru....mor gandind cu egoismul meu reincalzit in spasmele vietii....

Ce iubire poate dezgoli mortul din mine?...sinistrul acela debordant si plin de durere iute care biciuie pana si cele mai senine gesturi....IUBIREA.....da....IUBIREA....faptura cu sapte capete incoronate si cu zeci si zeci de ochi..exact ca MEDUSA....impietrirea ratiunii fara noima....

Ies din mine dimineata, imi simt corpul cum se scurge bland intre marginile din tangoul mintii mele singuratice....am atatea scopuri si tot atatea abandonuri...
Am nevoia absoluta a unui tipat de placere si triumf peste viata din creierul meu.
Incredibil ....cum mi-as musca singura ura apasatoare pe claritatea invaluitoare a ochilor mei....vad cum ma demolez si cum ma lucrez....si nu mai am rabdare...
Strig si ma zbat...iar trec nopti....as innopta in propriul asternut fara sa imi pese ca imi sunt propria-mi amanta....
As face singurul lucru permis din univers atunci cand dragostea de 2 dispare:...m-as iubi pe mine pana la limita nebuniei...m-as elibera transant prin Orgasmul sufletului care zace in mine...in fiinta mea...!
Cata durere s-ar ivi in tenebrele celuilalt? La ce bun sa nu imparti necunoscutul timpului si spatiului in bucati concise si aerate?...La ce bun sa stai in propria-ti pasiune fara sa iti respiri mireasma din ganduri?
SI....DE CE SA EXIST?....Un EU descentralizat si unificat ....ridic spranceana dreapta si ma intreb daca merita sa imi fiu propria-mi amanta?....de fapt...sa-mi fiu o includere in EU.
.......Aripile din noi raman tot in bataia pasiunii....(virulenta ...sau nu...)...fiecare includere in ,,eu-l" celuilalt e ca un zbor frant si complet spre aceeasi graba a iubirii...

joi, 20 octombrie 2011

CALATORIE IN NEANT SI INTREBARI

...cateodata imi intreb rolul unde si cand ma sfarsesc eu...lumina cade deconcentrata si spasmodica pe un obraz inca viu si vibrant...e inca soare intr-o toamna voit rea dar si satisfacatoare.
...oare neputinta de a-ti indura propria sarutare isi are iertare in celalalt inexistent ???
...cata tortura exista intr-un zambet catifelat si indestulat de privirea opusa?

imi e plecaciunea ca si o ruga catre ceea ce sunt eu de fapt si de drept?
simt de femeie...simt pueril si natang...care isi cere obligatia realului..un real..ABSOLUT DERULANT...
poti sa razi..dar nu mai imi e frica...acum stiu cine sunt opusii degetelor mele...sunt ascutimile gandurilor trimise inspre mine...eu cu mine...absolut indestulatoare.
Cateodata autosuficienta tradeaza de fapt spaima de singuratate...un veac de singuratate in propria mea coaja ardenta...
ce arc de cerc incerc sa trasez cu corpul dinspre rasarit?..imi pare cunoscut pana si mirosul acela intepator de mosc aprins in subterfugii...mosc si...fragezime...feminin si ...deziderat masculin..
Cat neant se ascunde in noi?...
Cine si cat de adanc e ochiul din pleoapa cazuta in iubire?
Cine imi recupereaza bucata cazuta in melancolie...bucata muzicala neintrerupta decat de frumusete si..apoi de intangibila tristete?
SI...APOI ..DE CATE ORI MAI POT INDURA SA RESPIR...????si de cate ori sa deschid inimi????...
rol neinfrant ca un zbor in aer rece...sticlos si invaluitor...opusul celor ca mine...eu fiind de fapt un ,,tu" atotstapanitor...
Cine imi spulbera intrebarile??? eu...sau..tu???

de fapt...ia-mi inima...asta astept!...(sau am asteptat in alte sapte vieti pierdute)...intorcand clipe fara intrerupere...

miercuri, 5 octombrie 2011

INELAR INTORS, SUCIT SI CARAGHIOS...


Inca un deget plecat, intors si rasfirat...
Are vocea aiurita, de necaz e cam tocita...
Se foieste si incearca...
Sa le prinda pe toate odata...
Cele patru se agita..
Nu vorbesc si nu imita
Nici o voce aiurita...
Inelarul se razbuna, e cam stramb...e ca-n furtuna..
Tot alabicat si rece

Fara verigheta e...perplex...
Necajit si ros de nervi
Se inroseste in urechi..

Inelarul cel hapsan..
cauta sa ia in spate
Verigheta pregatita
plange si se tot agita..
vrea singuratate oarba...
vrea sa stea tot la gramada
Langa patru degetele...
fara urme de inele...

Inelar tocit de viata, fara nici o aroganta
Crezi ca-i bine fara zgarda
ca sa pierzi o viata-ntreaga?

Verigheta te indoaie, te separa invizibil...
te suceste comestibil..
Iesi din deget ofticat...
 doar un..simplu idiomat...
N-ai nici sare, nici piper...
Ramai doar un degetel...
Societatea te separa
Si te face caraghios
Esti mereu cu susu-n jos
Verigheta ta suspina
Esti al ei..esti in surdina
De acum nu te mai simti..
Nici in frunte, nici in spini...
Esti in cadrul cel legal..
Doar un degetel...banal.

luni, 3 octombrie 2011

PSIHIC PSIHEDELIC


Cand se asterne pacla densa aproape indiferent de neclara peste tot orasul agitat din asfintit, energiile tuturor se diminueaza..se apropie de o inerenta radacina ancestrala a unui somn fatidic de uitare a lucrurilor petrecute peste zi...asa se diminueaza si energia mea...genele isi prind un contur in ochii usor negri si translucizi, imi adun gandurile pe o perna moale si in acelasi timp pamantie..
Toata  negura orasului isi intoarce in liniste acasa ceea ce a plecat odata cu rasaritul. Oamenii isi aranjeaza incet paturile si se pregatesc de uitare.
Somnul greu si lent si..agatator se imprima pe fiecare retina de om indragostit de viata sau pe fiecare retina de om dezgustat de viata.
Cand cazi in somn..totul se abandoneaza cuiva nestiut..e ca si cum predai o cheie de arama unui vrajitor care iti fura mintile creierului tau. E acea sclipire de negura  metalica a venirii noptii peste viata de zi. Parca totul se opreste din viermuirea convietuirii, parca totul ia pauza somnului cald si rece...e ca si cum te afunzi in ceva neinchipuit de distant.
Unii cand dorm sunt abandonati in ramasite de amintiri sau de dorinte....altii cand dorm sunt ridicati in culmile neputintei lor precare sau a viselor neimplinite...
Somnul vine si ia totul din calea lui ca un mal hapsan si lacom..pervertit de  ingenioasa lentoare din pat.
Oare cati nu avem cosmaruri nedefinite si in acelasi timp razande?
Noaptea fura din afara si aduce totul inauntru..intre afara si inauntru nu mai ramane decat o usa de metal cu zavor pe care o poti deschide doar tipand si trezindu-te din nou in patul tau. E ca o umbra ciudata care sta la panda ca sa iti fure genele si sa iti coasa gura ca sa nu mai strigi...
Forma aceasta de energie metalizata chinuie sufletele care au sensibilitatea de a se bucura ziua de lumina vie de pe strazile orasului scaldat in asfintit. E fantoma unui decrepit si amplu chin de a exista intr-o lume banala...
Unii aleg sa doarma o viata si sa nu se trezeasca iar altii..adorm asa in viata fara sa isi dea seama de periculosul abandon sufletesc.
Umbra aceea perfida pandeste orice muritor si il duce cu ea in strafundurile unei constiinte de unde greu se intoarce sa isi intalneasca trupul luat cu camata de catre cei din viata lui..

Am plecat ochii in josul sufletului meu..imi inchid petalele si toate se strang in mine ca sa doarma. Se lasa iar urma aceea de boare pe sira spinarii...simt ca iar vine in mine spatiul acela de unde ma voi duela cu..energia aceea ciudata...
Inchid in sfarsit ochii, obosita de drumurile de peste zi, obosita de noianele de framantari stelare si adorm....ADORM...
Intr-un asiduu si controversat somn, intr-o stare alambicata...mi se ia cheia aceea de arama si trupul camata pentru odihna..nu pot sa mi-l misc ..doar e in pat, in stare latenta...acum simturile sunt abandonate patului.
Mintea nu adoarme..imi e mereu treaza...stiu ca ma intalnesc cu psihicul meu psihedelic...
El e altcineva sau poate sunt chiar eu invelita in subconstient...
Mereu simt ca vine sa ma tachineze, sa ma provoace..cand ma sperii si fug..el fuge dupa mine..cand..ma opresc din alergat, se opreste si el cu mine...NU REUSESC SA VAD O FATA, UN OCHI...O MANA..E PUR SI SIMPLU O DIAGRAMA INELARA DIN TRAIREA MEA.
Umbra vine peste cei tari ca sa-i provoace sa lupte, noaptea refuleaza un fascicol intreg de intrebari neterminate.
Lupta cu propriul meu fascicol de existenta e calm, simt ca am un gen de control dar..parca cealalta femeie din mine e mai puternica si mai rautacioasa. Are ceva din propria mea spaima..sunt eu camuflata in neputintele mele reale. Dar tip si ma trezesc scaldata in aceeasi negura de lumina intunecata care bate in geam...e inca noapte si orasul doarme. 
Oras bantuit de toate energiile care cerceteaza viata. Lumina vine iar prin mana calda a soarelui care parca isi rupe o noua haina. 
Se aprinde iar VIATA....

sâmbătă, 1 octombrie 2011

SI CE? NU-MI STA BINE IMBRACATA IN FALSITATE?


Randuri pierdute in scari delimitate in creier tipator...ma doare cand se desprinde lipiciul cu care imi lipesc fata falsa de fata mea naturala si nu e vorba de machiajul meu strident, nu..chiar nu e vorba de fata mea stridenta ci e vorba de toata apasarea asta obositoare care incarca inutil un zambet amarat intr-un colt de gura.
Daca ma vei intreba azi ce voi simti maine, as putea sa-mi rotesc degetele in aer si sa pocnesc din ele fabricand..iluzii.Ce-mi pasa mie daca imi va cadea o caramida in sange?..ce-mi pasa daca demolarea interioara se zbate in fum si pucioasa?...Conteaza sa stau treaza cand ochii mei contureaza intrebari curioase fara de raspuns in celalalt?...Asta e FALSITATEA MEA si nu o dau nimanui!!..ea dainuie in mine nestrivita decat de naivitatea puerila a copilului din mine, copilul acela cu gene lungi si ochii caprui , copil amortit de minciuni ale lumii invizibile si incorecte...copil amagit cu dulciurile unui vanzator de iluzii imbalsamatoare...


Ce viata stearpa se ascunde in pielea celui fals?...A ce anume ii miroase pielea?a pucioasa?...Cifra rotofeie, cifra neintrerupta de un calcul matematic ..cate masti avem noi pregatite ca sa le punem pe fata in fiecare dimineata?


Intindem mana dupa cea mai lipicioasa dintre mastile noastre si..pornim din nou in cautare de delimitari spatiale fata de noi insine. Ce ma mai zbat sa nu cred in mine?..Nu e suficient ca ma imbat din vinul rece si crud si vechi cu gust de nuci putrede? A cui este fata care zambeste enigmatic si rautacios?..E oglinda din fata mea in stare sa-mi dezgoleasca coastele dureroase?..Ale cui sunt oasele putrede si fara idei din ochiul acela de apa pierduta ?..
As putea sa stau la infinit in aceeasi melodie perfectionist de negativista!!! Dar refuz in mod constiincios sa cred ca sunt falsa!!! Gata ! Masti de demoni cad jos pe parchet si fac din zambete doar zgomote de pardoseala de piatra. Cad si chiriile din mintea mea..cad si preturile din mansarda spatiala a creierului meu...cad si pucioasele universului fara logica, cad si..gandurile mele negative..cad si neincrederile in viata si aer...cad pana si eu, fragil panaceu incolor si falsificator.
Cui ii arde sa mai sufle in curentul din imaginatia mea de creta alba stalcita si fada?. Imi iau degetele de la maini si le aplic o doza buna de lipici si incep sa denunt miturile care se lovesc mereu intre urechile mele:


1) MITUL INCEPUTULUI FARA DE SFARSIT:
Mitul acesta ancestral e ca o nuca tare!..incep mereu cate un lucru si din pacate ma tem sa il sfarsesc...asta se aplica tuturor fiintelor din viata mea marunta. Teama nu vine din inceput ci tocmai din frica de sfarsit...
Stiu ca mereu sta la panda masca aceea a sacrificiului de dragul prostiei personale. Preferi sa fii mai degraba un prost in viata decat sa pierzi un anumit ceva..fie el si o fiinta vie:))))


2) MITUL SFARSITULUI FARA DE INCEPUT:
Mitul acesta e ceva mai tragic ca primul deoarece are parfum de prostie izbitoare si nemisterioasa. Se aplica rezonabil in situatiile cand...sfarsitul e deja in capul tau inainte sa intalnesti acea fiinta vie:)))). Toate strangularile unei potriviri hilare intre doua suflete care vegeteaza impreuna fara de un inceput.


Se intreaba  CELEBRA FALSITATE unde sa isi faca simtita prezenta..uitand de fapt ca e OMNIPREZENTA in ambele mituri.
Degeaba ai o fata naturala si un suflet complet curat daca mastile tale mai zac undeva pe noptiera de langa pat, daca hranesti cu ceara liniile si ridurile unui chip imbatranit de experiente si mituri!
Degeaba iti joci ultima carte catifelata din sertar daca mainile iti sunt patate de inversunarea impotriva contopirii cu tine insuti. Te iei la tranta cu originalul din tine, gemi cand te trage de par si de ceafa..te lupti cu demonii propriei vieti si alegeri.
Cateodata, cand iti inchizi usa dormitorului ramai tu cu tine insuti...masca peste masca...tragi de lipici si simti cum se desprinde o capitulare in fata neputintei de a trai. Acumulezi frustrarea de a fi inca unul in tine si in viata ta, respirandu-ti aerul si furandu-ti energia. Si ce ai sa faci?...Il dai afara din tine si din carnea ta?...
DA! pune in loc alta stare de imaginatie, ia-ti din nou creionul, ia-ti din nou tusul, ia-ti din nou pensula plina de culoare, pune-ti din nou mainile pe clapele pianului!!!! SIMTE SI TRAIESTE !!!!


ALUNGA FALSITATEA CARE NE PANDESTE PE TOTI!...FA-I LOC DIN NOU ZAMBETULUI PUR SI NESTINGHERIT DE DRAME SI CRIZE!
PERMITE-TI DIN NOU SA IUBESTI ACELASI CREION SI ACEEASI PENITA SI ACELEASI DEGETE CARE FAC MUZICA SA VIBREZE SUB ATINGEREA CREATIEI!
PERMITE DIN NOU CHIPULUI DE LUT SA-SI SCHIMBE CULOAREA....ALUNGA MASCA, RUPE-O SI ARDE TOT!..UN NOU RASARIT DE GANDURI...









sâmbătă, 24 septembrie 2011

LEGEA IUBIRII-Jean-Marc Parisis


O LEGE A TIMPULUI SCURS FARA UN ,,IMPREUNA"
Cand ochii mi-au picat pe aceasta mica carticica...am spus ca inefabilul nu poate fi strans intre cateva randuri..ca o intelepciune de viata si de iubire nu poate..,,locui" intre 88 de pagini...Faptul ca mintea mea a fost tulburata de constiinta celui care vorbeste aici ..m-a lasat asa..cumva prinsa intr-o intrebare ciudata...
CUM SA FACEM SA-L RETINEM PE CELALALT IN NOI...STRANS IN NOI..SI DUPA CE MOARE?:((
Iubirea are legea ei..ciudata...indiferenta si aroganta..iti da un om cu care nu vei putea fi niciodata in viata dar, pe care il vei iubi toata viata...durerea ca nu stii sa descurci un nod inspaimantator ramane infipta in constiinta..

Aceasta micuta carticica imi vorbeste despre Ava...femeia vietii unui barbat...:
,,Sa fi fost Ava cu adevarat exceptionala? Sa fi intalnit eu, in toti acesti ani, si alte femei ca ea, inclinate inainte de orice spre frumusete si adevar?..Nu cred. Ava chiar era incomparabila. Dar sa presupunem ca am cunoscut femei asemeni ei. Atunci nu putem spune decat sa credem ca le-am tinut la distanta. Nu mai era cazul: o intalnisem deja pe Ava, intrasem pe orbita ei. Orice viata este supusa legilor atractiei. Ava o polarizase pe a mea foarte repede, la o data cand anumite corpuri sunt foarte sensibile la lumina. Viata mea cu ea, in prezenta ei a insemnat tineretea mea, apoi viata mea de barbat de pana acum. Ea m-a ridicat...
Azi cerul e gol...Mi-ar fi placut sa povestesc altceva, insa e tot ce mai am de la ea si inca nu o pot da uitarii..."

Toate pasajele din carte au un parfum parizian...o prezenta apasatoare de dragoste sufleteasca, linistita si intangibila prin corp..E o spovedanie sufleteasca a unui barbat marcat de frumusetea pura si izolarea unei femei inteligente...PRIETENIE amara intre doi oameni care candva au impartit o hrana mentala , COMPLETA..PERFECTA. 
Timpul va curge..in jos..pasaje din iubire curg si ele..strazile Parisului ii aglutineaza..locurile in care stateau si mancau, mansarde cu miros de ei doi...evenimente derulatoare..energii care se camufleaza...totul va curge in jos..
Din momentul despartirii lor..o prietenie dezgolita va rasari..el..o va suna mereu sa-i povesteasca la telefon, cu un ceai de ginseng in fata...cunoasterile si experientele lui din viata lui de burlac..femei pasagere care trec, vin..revin..fug si cauta..
Ea..se izoleaza intr-un turn de inteligenta ..pur, alb..impenetrabil...alege sa scrie romane netraind decat prin ceea ce afla de la el seara de seara...alege sa fuga pentru un an-doi..sa nu mai ia contactul cu el doar pentru a..scoate o carte din tacere..
Acesta completare usor ridicola in fata vietii e fatidica...trec 20 de ani fara sa se simta..mereu singuri in vietile lor..dar complet impreuna prin conversatiile lor legate de viata...
,,Ava avea un stil, Ava avea un suflet. Cine era ea? Vreau sa spun: unde ma duceam cand ma duceam la Ava? Cand traiam impreuna, in felul nostru, problema nu se punea. Acum de cand am oficializat despartirea, cand ultima noastra imbratisare se petrecuse acum cativa ani, destinatia iubirii pure, eliberata de orice dorinta fizica, si greutatea pe care o presupunea chiar ma framantau. De ce ma intorceam mereu la Ava ca sa impartasesc un film de Kazan sau rockul glaciar a lui Scott Walker? De ce nu puteam sa lamuresc frumusetea, semnificatia, moralitatea artei decat in prezenta ei?..Ce lege a gravitatii ne permitea sa fim impreuna fara sa fim impreuna? Facturile mele de telefon sunt o dovada a apelurilor zilnice catre Ava..apeluri facute ani intregi. Era ca un drog, ca o revenire la origini..Dupa miezul noptii, intors de la cinema sau de la o cina, ma asezam comod in fotoliu si formam numarul.Vorbeam mult..evocam fara jena femeile pe care le intalneam,  legatura noastra fraterna imi ingaduia asta..."

Asa au curs cei 20 de ani..el acolo..ea aici, izolata in senzatiile pe care el le traia in viata lui..joc dublu..ciudat si dureros..inexplicabil rational...pana intr-o zi , cand...epuizata de energiile acestui pamant..Ava se stinge...moare subit in patul ei. E CA SI CUM CINEVA A APASAT PE UN BUTON DE AMINTIRI FARA DE MARGINI. Se frang toate pendularile fara de raspuns din mintea lui..insa prea tarziu..:

,, Cunoasterea se aprinde prea tarziu. Vin odata cu cenusa ei si regretele....Dupa prima mea viata cu Ava, dupa separarea noastra, nu am mai cunoscut niciodata bucuria si linistea intr-un mod durabil. Inconsecventa, dezordinea m-au indeparata de telurile mele. Dupa Ava, mi-am plasat prost iubirea....Nu am mai iubit. Disparitia ei imi darama viata ca pe un castel de carti. RASPANDIT PE TROTUAR...RAMAN SINGUR INTR-O LUME DETESTABILA"


marți, 20 septembrie 2011

TACITURN

UN COLT DE INIMA IMI CADE
UN CER SE ZBATE..TACITURN, PLIN..DE NECAZ
O STARE SE DILATA IN MANIE, SUPARARE...
IAU CREIONUL SI SCHITEZ...
O ZI NOUA SOLITARA

ARIPA DE GAND STRAPUNGE
O DORINTA SI-UN NONSENS
SCHITEZ:
VIATA SI CONDEI PRIN SCRIS..
DESTIN MEREU CE ESTE SCRIS
..SAU SCHITAT IN ACUARELA
UN REGRET SI O PLACERE
LIMITATA SI..ROBUSTA...
CARE PARCA SE AMUZA

IMI SADESC IN TRUP UN GHIMPE
ARS SI NEGRU...PRINS PE FRUNTE
E ASA UN INTUNERIC
EU MA ZBAT...MA SIMT DEMONIC
ANIMAL SI FIINTA VIE
UN ARTIST, VAPAIE VIE...
MA INCEARCA O PRIVIRE...ARSA...
ARATAND CA O FACLIE
E DOAR STAREA MEA TRUPEASCA...
AROGANTA SI RUPESTRA.
SUNT UN OM...DOAR UN ARTIST
FORTA CALDA IN APUS
RASARIT DE SEMILUNA...
CARE STA MEREU SA TUNE...
SI SA FULGERE IN PLOAIE
TACITURN...FARA DE STARE

DOAR UN OM..CLADIT IN ZID
GEAM DESCHIS LA RASARIT...
UN ARTIST...O ZALA VIE..
UN CAL LIBER...IN CAMPIE
LIBERTATEA DE A FACE
DIN TUS SI DIN MULTE STARI....
O NATURA INERENTA,
CE O AM MEREU IN MINE
UN ARTIST, O ZALA VIE!
MA-NCORDEZ SI MA CAM DOARE
CA MEREU MA IMPRESOARE
TOATA DRAMA UNEI LUMI
TINTA MARILOR FURTUNI
SI INDREPT ASA CU MANA
TOATA DRAMA , TOATA LUMEA
NU-MI RAMANE DECAT OCHIUL
IN TUS VINE IAR DEOCHIU...
SUNT ARTIST, SUNT ZALA VIE
SUNT CAL LIBER IN PASUNE
ALERGAND DESCULT PRIN IARBA
MA DOR TALPILE DEGEABA
...TACITURNUL MA LOVESTE,
EU ZAMBESC...EL MA RAPESTE
E O STARE DE ARTIST...MEREU TRIST...MEREU DESCHIS..

SUNT UN OM...UN TACITURN...
HARAZIT,
.... MEREU ASCUNS...

sâmbătă, 17 septembrie 2011

ALTA STARE


SUNT IN DETASARE
AM O UMBRA INERENTA
AZI S-A DUS
TRECE SI NU AM RASPUNS
BUCURIE DE NEPATRUNS

Am deschis ochii astazi, un sentiment de sete inalienabila m-a cuprins...
In nari vreau sa am intregul univers, sa miros...sa dorm in mine
Iar ma cuprind stari de fericire...ma gadila pana in suflet trecerea de la moarte inspre viata...
Om cu mic univers central, viata desacralizata fara ascunzisuri...asta sunt eu toata...
Cand mi se intoarce eu-l acasa ii deschid usa cu ambele maini si ii cer portocale...
Imi e dor sa ma stiu fericita vibrand...
Imi e dor sa-mi deschid singura usi si sa imi inchid stari de angoasanta perfuzie spirituala
Iar mi  se reface spectrul mic si dulce...il simt cum ma ataca pozitiv...
Camera  de ocean rasturnata cu sus-ul in jos se transforma in oglinda
Sunt  imensa...nu ma cuprind..si ma fac iar cerc...
Ma rostogolesc peste starile mele de zi cu zi, ma fac dreapta la loc...
Imi intorc singura noua pagina din noua zi si multumesc...
Spatiul fanteziei mele se inclina intr-un colt
Ma intreb ...sunt aievea?..sunt reala?
Am trup in forma de portocala parfumata?
Sunt coapta?
Calea se deschide, mireasma se extinde...sunt desfacuta in felii
Fericirea imi e scoasa ca un sambure cu umbre...
Raman atasate amintiri si frumusete...intelepciune de aur..coaja de portocala
Dar divin..fara acoperire...sunt copil si miros a tine...
Stari de detasare..isi pun iar culoare..galbena-porocalie peste mine
Ma simt bine ...cu ..mine:)

vineri, 16 septembrie 2011

IMPAS SI TACERE

ASTRAL NEDEFINIT
CURCUBEE DIAFANE
AUREOLA CRISTALINA...
OCHIURI DE GEAM PRAFUIT...
LANSAT INTR-O INIMA STELARA...
CURAND EU TE VOI MINTI
SACRU TE VOI MINTI...
CURAND STELELE SE PIERD
DIAFAN INCHID ZARILE PESTE TINE
RASTORN OCHIUL DE GEAM
MA TAI LA MANA
SE SPARG ZARILE IN ASTEPTAREA MEA
TE MINT IN CER SI PE PAMANT
ASTRAL NEDEFINIT
CUVANTUL NEROSTIT

NAIV SE PIERDE GLASUL...
NICI CAND TE-AM IUBIT
NU MI-AM DAT VOIE SA TE MINT

CA UN BIZAR CERC
INCHID SI MESTEC LENT
TACEREA SI IMPASUL...
O ARIPA DE GLAS
SE FRANGE IN IMPAS
IMPASUL SCHIMBA VOCEA
NAIVA SI NECLARA...
MINCIUNA MEA FUGARA..

NICI CAND TE-AM IUBIT...
EU..NU MI-AM DAT VOIE SA TE MINT.






NOCTURN...


IMI SPAL PLETELE NEGRE PESTE UN TRUP DE BARBAT,
IMI INCHIN SENINATATEA INTR-UN CHIP DE LUT
ZUGRAVIT CU DEGET SI VOPSEA...
MA JOC CU PROPRIA-MI MISCARE
UMBRA APASATOARE PESTE TRUP DE BARBAT...
NOCTURN SI ABISAL...

PLETELE-MI SUNT UDE SI RECI...
MIROS A FRAMANTARE INTRE PALME...
SI SUVITA SE PRINDE INTRE SPATIU SI GLAS
TOATE FIRELE ISI FAC JOCUL INTRE DEGETE
PLETE UDE...SI DURERE MUTA

FRAGIL SI INOCENT...
UN FIR SE PRINDE DE DRAGOSTEA TA
ABISALA SI NOCTURNA...
CA PARUL MEU NEGRU...

TE INVALUIE UN ACCENT APASAT...
SI FALSUL EDIFICIU SE DARAMA...
DIN MINE IES SI FUG SPERIATE
TOATE FEMEILE ACESTEI LUMI
ABISALE SI NOCTURNE

SI IAR AM PARUL UD DE TINE
SI IAR AM DEGETE LIPITE
UNDEVA IN SUBCONSTIENT
TE VAD...
SPALAND UN PAR ABISAL..SI NOCTURN...

ATAT DE TEMATOR...
ABISUL CUTREMURATOR...
NOCTURN...NEPASATOR.
TRUP SPALAT SI GOL...
ABISUL CUTREMURATOR...



sâmbătă, 10 septembrie 2011

EU...CAMERA A SECRETELOR

Cand inchid dorinta cu un lacat greu..imi gandesc propriile mele atribute, ma uit pe mine si devin un sclav fara sa stiu..Ce se ascunde intr-un trup de femeie?...nasterea si viata afanata...dorinta neaplatizata...cand stii sa iubesti o femeie cheia tacerii se rupe..harta toata ii devine trup..
Barbatul ii devine prizonier incatusat...langa ea..care e un sclav.
Prizonier si sclav...incatusati...
In tacere se inchid unul pe altul. Miez si coaja...atribute si taceri...te uiti si te intorci...ma inveti si iar uit...
Ma iubesc pe mine...imi iubesc egoismul dar sclavii nu au voie la egoism..de aceea ma doare coaja din care imi esti plamadit...pentru ca tocmai pe tine am ales sa te iubesc...
IN MINE SE ASCUND TOATE SECRETELE, esti si voi fi un mic prizonier...in viata asta nu am cum sa scap...camera in care ascund corpul, simturile, foamea e camera tacerilor mele infinite.
Ma rup de tacere si cutreier in sus...cuvinte de nonsens.As vrea sa inteleg dorinta si cele sapte suflete care mi-au mai ramas de parcurs...in viata asta..sapte SUFLETE incatusate isi duc destinul de a fi puse in slujba mea...egoista perfecta...urata in oglinda si...penetranta in afara..
Astept cumva sa..rup dorinta prin moarte...dorinta carnala, pasionala, mancatoare de suflet si sa imi reiau vechiul meu invelis...de suflet proaspat:(
Imi e dor de sufletele mele, cele sapte care ma asteapta...suflete si avataruri care mi-au dat de fiecare data in alta viata un alt trup...ba femeie, ba barbat...
Imi e dor de vietile mele anterioare..ma cheama si ma striga nostalgia din ele...vad cum ochii imi trezesc dorul lor.
Pasiunea trupeasca e ..destin clocotit, naucitor si zdruncinant pentru un suflet venit din alte sfere...
Eu imi sunt un suflet strain...venit si incarnat inca o data aici...pe pamant sterp...unde melancolia imi sedimenteaza iubirea...
As fi vrut sa scap de data asta de iubire, sa fiu libera si sa ma bucur de revenire..insa nici viata asta prezenta nu are final...
Ma cheama reincarnarile toate, imi sunt miez din mine si toata imi sunt coaja..

Nu mai vreau trup...vreau doar spiritul meu sa imi fie dat inapoi...din meditatii si ..liniste interioara imi cunosc spiritul meu..e atat de mare si de patrunzator...vast ...e spirit puternic..si imi e tare dor sa zbor...sa zbor la Dumnezeu..acolo..nu ma mai ajunge nimic
Ma simt pedepsita ca mereu trebuie sa revin pe pamant...mereu in alt trup..mereu ma atasez de avatarurile mele...
cateodata mor violent...de fiecare data insa deschid ochii noi in alt trup de copil...ma atasez de parintii care ma nasc pe mine si eu stiu ca sunt doar spirit...si iar cercul se deschide..ma aglutineaza si ma pierde ...
Mi-e dor de spiritul liber care, cand iese prin craniul desfacut isi ia zborul in sus..fericit ca a scapat de alta lectie ...




PLICTISEALA NIHILISTA

Durere ascutita de cap..de iti vine sa iei pastile
...trauma bizara intr-adevar patetica
...zi fatalist de plictisitoare,
 non creativa, non spastica, non convulsiva
...cui apartin? cine vorbeste acum?
Ce absurditate poate sa imi tulbure cumplita mea durere de cap?
 Ce clipa fatidica isi interpune trupul ondulatoriu peste cearceaf?
Cine isi scutura ideile la mine in cap si ale cui sunt intentiile neguroase ca degetele de batrana suspendata in neantul dintre puditate si..moarte?
Cui si pentru cine imi sedimentez eu ascutimile sufletului?
Urme dezradacinate de durere pasiva nihilista...
Durere de cap fara rusine
Durere martira in spasme firida
Maini ridicate si urme lasate
Durere in degete si lipsa de aer
Asa imi musc o buza nihilista sa tac...
Sa zac in nestire
Un oblon de fereastra imi calmeaza geana grea
Ce caut in mintea mea?
Ce caut acolo unde nu vreau?
Ca o chitara rece abandonata pe un pian?
Trup de ingrata cu zambet subtire
Nebuna in minte si calda-n nestire
Zi de boema si dulce rumoare
Nu sunt in jur si nici in afara
Doar in plictiseala enorma
Plictiseala complet nihilista...:(
Tacuta, perfida..
Cu gene umplute de creta si zat
Cafea rasturnata ce zace in pat
Pe coapse, pe gat si in perna
Miros dulce de sange...boema
O tampla se zbate..e durerea atroce
As vrea sa o tai..sa nu mai existe















luni, 5 septembrie 2011

ZBATEREA ANDROGINULUI

FEMEIE SI BARBAT...JUMATATE ARUNCAT
 ZBATEREA IMPERCEPTIBILA A ANDROGINULUI


NOAPTE CALMA...ZGOMOT PROFUND...
TAC SI ASCULT...
O VOCE MASCULINA ROAGA..SI...PLANGE...
IESE DIN COASTA, DIN CARNE SI-L DOARE
E SEARA....
DURERI LOVITE IL MUSCA
SI PLANGE...SADIC SI RAU...IL OMOARA TIMPUL CEL  GREU....
E ACOLO MILENAR, E ACOLO IN MOD PRECAR...
O COASTA SE RUPE...MA DOARE
O MANA MA ROAGA 
O COASTA SE RUPE...
O VOCE RASARE, E IN MINE...IL DOARE
DIN COASTE IMI ZBOARA O VOCE...
O MANA SE MISCA-N AFARA
SI-MI TAIE UN SAN, UN ZAMBET, MISCARE
E-N MINE...SUNT EU..
UN OCHI, UN DEGET..FATA SE SCHIMBA
MASCA IRONIC-PROFUNDA
DIN COASTE RASARE UN EL....
ANDROGIN PERFECT, MATASE VIE
SCLIPIRE USOR SI MEREU PURPURIE
DIN SANGE SI CARNE
FEMEIE-BARBAT...
ANDROGIN FERMECAT
DIN CARNE RASARE UN ZAMBET 
SI UN TRUP NOU ELIBERAT
E SEARA...MA ROAGA SI PLANGE...
SUNT EU FEMEIE-BARBAT
ANDROGIN MISTIFICAT...
DIN TRUP , DIN PIELE 
DIN BRATE ..DIN  MIERE
DIN DEGET SI RANA
IUBIREA MA CHEAMA
CA UN CERC NE INCHIDEM
SI FIINTA TRANSMUTE
REGASIRE PIERDUTA....
MA DOARE O COASTA
S-A RUPT SI NU-MI PASA!
O MANA MA CHEAMA...
... STA IN AFARA
DIN FIINTA MEA VIE
MA UIT...
SUNT CUTIE..
...ROTUNDA SI-NCHISA...
IN CERC NEDESCHISA
IUBIREA MA CHEAMA...
UN  ,,EL" IESE AFARA...
O ,,EA"' STA PRECARA...








duminică, 4 septembrie 2011

FIINTA MELC

HRANA LENTA A MINTII ALAMBICATE


MARGINE  DE MINTE
SUPRAPUNERE INDECENTA
RUGOASA, BARBARA, IESITA IN AFARA...
MARGINE DE MINTE...
MELC INCOLACIT IN SPIRALA
DIN PLETE, DIN BUZE...FIINTA MARGINALA
ALUNECA USOR IDEEA
SE PIERDE IN SPIRALA
SUNT MELC IN MINTE SI FIINTA IN AFARA
...FIINTA MARGINALA..
CU INIMA-N SPIRALA


ORGOLIU FRANT IN SPUZE SI IN VANT
SUNT MELC IN MINTE SI-N CUVANT
MA DOARE SI MA AVANT SI IES LA MARGINE DE MINTE
AICI EU STAU, SE-NSIRUIE CUVINTE
UN MELC..O MINTE.


DIN PLETE SE RASTOARNA IDEEA MARGINALA
UN JOC POTRIVNIC CABOTIN
ISI IA IN BRATE TRUPUL FIN
SI MARGINEA DE MINTE SE INTREABA
SUNT MELC,  OARE SUNT OARBA?
TALENT SUDORIPAR PRECOCE
LENTOAREA SE PREFACE
E MARGINE DE MINTE...




SUNT MELC IN MINTE
POTRIVNIC JOC DE CUVINTE
DIN PLETE SE RASTOARNA
MINTEA MEA VENETIANA
TALENT SUDORIPAR SI RECE
CA MELCUL IN SPIRALA
E MINTEA MEA..VENETIANA


FEMEIE MELC, ORGOLIU SEC
MARGINI UDE DE MINTE, DE COSCIUGE
....IDEI MEREU PREFACUTE
O MINTE IN SPIRALA MEREU SE DESFASOARA
DE SUS IN JOS.... BANALA
TALENT SUDORIPAR SI RECE
MELC LENT CE NU MAI TRECE....





miercuri, 31 august 2011

PRAF DULCE


In noaptea asta simt cerul si praful, orizont nedefinit ma intregeste....ma urc in mintea mea clasica si cobor usor, abia zambind...
Mii de vai si spatii mi se arata...ocean, cer, praf...
Inchid ochii si ma joc...in mine sunt toate frumusetiile lui Dumnezeu...am ocean, cer, praf...
Cum e oare sa-ti auzi vibratia?...Cum e oare sa sprijini lumea in degete..?Cum e oare ca Dumnezeu sa fie la urechea ta si sa sopteasca?
Am urcat in mintea mea...era praf  dulce...
Inchid ochii si ma joc....in mine sunt toate pacatele originare...am curiozitate, nerv, traire...
Pacatul de a nu iti cunoaste vibratia....e praf dulce la mine in minte...
...Liniste si incantatii...timp suspendat...iubirea de viata...setea de absolut...
Sunt atatea motive de pacate si tot atatea motive de Dumnezeu.
Viata frumoasa, zbor deslusit de cuvinte...
Am urcat la mine in minte, e vibratie si frumusete...praf dulce
Sunt carari cu piatra alba, fiinte dragi, sunt suflete cu aripi...Dumnezeu e in alb, in fiinte, in aripi.
Cobor si simt ca am pe talpi..praf..dulce...praf de Dumnezeu.
Palmele imi sunt unse cu mir si suspin...
Inca traiesc...
Dumnezeu taie firul vibratiei...nu-mi aud raspunsul...inca sopteste...
Viata e praf dulce...viata e mir.
Un colibri imi tulbura irisul...imi este sufletul praf dulce, imi e fiinta Dumnezeu.
In noaptea asta spulber zenitul si-mi caut idei...Sunt toata un zeu..






RISIPA MORMANTULUI




SUNT COPILUL TOAMNEI...
SUNT RISIPITA IN MINE...
IESI SI ZBOARA!
PUNCT INFERIOR DIN CERC
MA ROTESC SI TE AJUNG
SUNT LANGA TINE
CALC USOR
SPUMA DE VIATA
O SORB...
TOAMNA...

Cand ma gandesc la risipa mea, ma gandesc la o moarte cu miros de tamaie...miros de frunze palite de viata trecatoare, ma gandesc la maini rasfrante pe trup...imbracate in senzatii dantelate sedentare...inelar bogat.
Toamna, iubire tarzie, calda si amagitoare...
Toamna fara complex, splendida ca o femeie percutanta...moarte a inocentei...moarte a toridului...varsta uitata....
Toamna...mormant netulburat si bogat...primitor in adancimi, afanat, rasfatat.
Toamna...nebunie in iures...nebunie in culoare...ca un ultim vis ...meditatie a unui eu dezirabil.

Toamna cu ochii tai...ma faci copil...
Toamna, cu mana ta...ma faci...sicriu....
Toamna, cu tine eu..devin...una si aceeasi
Zburdalnica inocenta,
Iubita dementa,
Toamna...suflet olfactiv
Eu te inchid si  eu te mint
Te presar si-apoi te- omit...


Ai uitat cand ne plangeam la soare?...Ai uitat de propria-ti culoare?Toamna mea amagitoare...:(
Sunt copilul tau pierdut in frunze
Sunt o umbra care fuge...
Da-mi mormantul cald de ieri
Fa-ma sa te chem boem!



























marți, 30 august 2011

IRONIA DE CARTON



UN ZBUCIUM SE RUPE MISCAND
SI TOTUL SE MISCA VIBRAND
E LUMEA DEZASTRELOR MELE
MA MISC EU MEREU, CHIAR SI ELE...
SI NOI NU AVEM LOC
SA STIM CA SA STAU...CA SA MOR...
IMI VINE SA STRIG DOAR URLAND...
...CA TU ESTI AICI..PE PAMANT...
E ZBUCIUM SI CADE MOTIVUL
DE CE EU MEREU SUNT DOAR ..FRIGUL?
DE CE NU AM CALDURA SI STARE?
DE CE NU MA SCOL IN PICIOARE?
E ZBUCIUM SI RUP IAR MOTIVUL...


TARASC DUPA MINE UN OM
OM- LAIT MOTIV TRECATOR
EL N-ARE CUVINTE, NICI TRUP
E DOAR UN MOTIV...DOAR ATAT


E ZBUCIUM SI RUP IAR MOTIVUL...


O FADA SI CALMA STUPOARE
PE-ALOCURI USOR MISCATOARE
TRATEAZA CIUDAT  IRONIA
 CERAND , INSISTAND POEZIA
CARTONUL VESTITELOR PANZE
CORALE SI VESNICE MUZE
SE DUC TOATE IN INIMA ALBA
CERAND INSISTENT SA SE SPARGA
UN VAL INDRAZNET LE CAM FURA
...IUBIRE, RAGAZ, CHIAR SI URA...
PE TOATE LE IA INTR-O GURA
IRONIA CAM BRUTA....
CARTONUL CERSESTE CULOARE
CULOARE DE IRONIE ZDROBITOARE


EU VIN SI ITI RAD INTR-O GEANA
AI VRUT IRONIE USOARA?:))))







luni, 29 august 2011

DANS IN DOMINO



O MISCARE SEDUCTIVA SI APASATOARE
ISI MISCA SOLDUL SENZUAL
DANSUL IN DOMINO...
TRECUT SI VIITOR
PRIVESTE SI SPERA!
DANSUL DE DOMINO INVALUIE ORICE
TALPA SIMTE FIORUL
SUNTEM TREI
CREDEAM CA DANSUL E AMINTIRE
PRIVESTE CUM DANSAM!
DANS DE DOMINO
....
EU SUNT DE VINA
TE-AM PRIVIT DANSAND CU PERICOLUL
SUNTEM TREI IN DOMINO
CAD PESTE MINE

BUCATI DIN NOI TREI...
TANGO NEDEFINIT
DANS IN DOMINO...

MUSCATURA DURERII PASIONALE

AM PLANS UITAND CA NU SUNT,
AM IZOLAT CREZAND CA POT,
AM MUSCAT DIN TINE,
SA TE DOARA!

AM PRIVIT MEREU
OCEANUL DIN TINE
 CA SA MA INEC IN MINE
REINTOARCERE PERICULOASA....
IMI PLANG CONTOPIREA...
E DIN NOU AICI
E CHIAR AICI
IMI URLA PRINTRE BUZE DE FOC
CA ARDE...
BUZE PERFIDE, BUZE ZAMBITOARE
TE STRANG INTRE MUSCATURA SI IUBIRE....
TRUPUL MI-L LAS GREU PE OCHII TAI
SANII ITI SUNT GENELE,
FEMINITATEA MEA ITI TINE LOC DE BUZE
SI DINTII STRANG MAI TARE
MUSCATURA DRAGOSTEI...NU DISPARE
E AICI SI ISI LASA URMA
DEPARTE DE TRUPUL MEU ...
E ZAMBETUL TAU
UN OCHI ALBASTRU MA ADULMECA...
STIU CA E IN MINE
SI EU IN EL...
IRISUL DE CHIHLIMBAR
AZI..IAR PLANGE
IAR EU CUNOSC PLACEREA
MA STRANGE IAR IUBIREA,
MA DOARE SI NU TRECE...



duminică, 28 august 2011

JOCUL TOAMNEI ACOPERITA DE SARUTURI



 FATA NEVAZUTA A MELANCOLIEI.....
Am iesit azi afara ...in razele unui soare tarziu si cald, usor tocit sub indiferenta mea....
Ma astepta cu palma intinsa,cu degetele lui  lungi, senzuale...ma astepta sa ii arat mana mea ca o sinagoga...sacra si amara...stransa si fricoasa...nerabdatoare....feminina...
Mirosul de toamna tuciurie si ingamfata imi camufla...dorinta de a fi cu el...
M-a cuprins in palma lui cu degete lungi, m-a facut sa ma uit inca o data pe mine...
Pe poteca incarcata de amintirile mirosurilor noastre traversa privirea apriga a dorintei...o dorinta prinsa in carne si in inima..exact ca mirosul toamnei...
Am simtit cum dintii mei se inclesteaza si se agata usor de vara care sangera....
    ,,vine toamna Ramona!...vine toamna si eu inca te doresc femeie!"...te doresc ...te doresc toamna apriga si melancolica....
Adu-ti aminte de iubire si de cum ne zgariam si cum cautam vara sa ne curete ...!"
Fata mi se lipi de pieptul lui...o lacrima isi gasi un mic mormant ud in golul din umarul lui drept...ma simteam in caldura soarelui, imi simteam aceleasi degete de la maini ca se rasfirau...imi crestea din piept o aripa mare si alba.
Am iesit din soarele sfarsitului de august, septembrie imi joaca iar in par cu degetele lui lungi, senzuale...degete de barbat puternic care imi cerceteaza lumina din ochi, intrebandu-ma daca imi doresc melancolie...
Inca stau in aceleasi stari de iubire contemplativa...cand astept sa cada prima frunza stacojie pe trupul meu inca tanar,pe femininul meu aiuritor, pe ochii mei de chihlimbar...pe setea mea de miros de toamna
miros ...de trup de iubit care inca te doreste.
Vine toamna si mi-e dor de tine....mi-e dor de inceputuri, mi-e dor de strigate pierdute in balastul dintre mine si tine...o toamna si o iubire transparent de dureroasa, pasiune chinuitoare precum un strugure strivit de forta lacoma a gurii care vrea sa se infrupte din tine si mine.
Suntem mancati pana in mister de lacomia iubirii noastre...
Gura mea nu mai seamana cu a ta...e doar melancolia toamnei, e melancolia mancata de saruturi flamande...te stiu si te cunosc ...tu, barbat cu degete lungi, senzuale...,,inca astept si caut vara"....



sâmbătă, 23 iulie 2011

ASASIN LA FEMININ-CARTEA EROTICULUI PERICULOS




 
Parcurgand introvertita, oarecum linistita si dezinvolta paginile ,,Asasinului la feminin" m-au tintuit pe loc intrebarile feminine care zac in mine miscate acum, intr-un fel tandru si dezgolit...intrebari despre o iubire din alta lume, o iubire clasica intr-un ambalaj modernist, cu identitati false dar dureros de prezente.
Romanul  ,,Asasin la feminin" combina intr-un cocktail savuros spionajul cu eroticul, periculosul cu relaxantul, dizarmonia traumelor sufletesti cu armonia regasita prin contopirea sufleteasca si trupeasca.
Nu pot decripta decat o pasiune savuroasa, incendiara, aproape vecina cu firea latina.
Cartea are o cheie de descifrare in codul simbolistic Yin si Yang...personajele principale Alex si Alina reflecta o tranzitie a unor forte coagulante dar si dispersante.
Povestea de dragoste isi are sorgintea in schimbarea de destin aplicata exterior personajului masculin Alex care invata energia pe care ti-o da ura in anihilarea dusmanului:

,,Asta e! Ura e energie, iar energia iti da puterea de a ramane in viata"

Matca raului naste copii urii, Alex insusi rematerializat intr-un agent dur, impenetrabil, machiavelic de seducator e nevoit prin circumstante independente de el sa ,,fabrice" raul si in contrapartea sa, jumatatea sa Alina Marinescu.Stie ce program criminal instaureaza ura in om si astfel isi construieste un plan de evadare a psihicului in dulcele eros transfigurator.
Se pare ca numai o astfel de golire de energii poate curata si poate ajuta la atingerea unei noi zile in care spera la viata.
Mai presus de cadrele riguroase ale actiunilor, ale asasinatelor murdare sau ,,curate", morale sau  indreptatite sta insasi contopirea dintre doua suflete retransfigurate, re-uploadate care isi fura clipe de libertate printre momente de tensiune.
...,,Amintirile ultimelor misiuni si cosmarurile aferente erau amortite de dulceata aerului umed, de senzatia de a fi iubit. In ziua aceea nu aveau sa retraiasca nici o misiune, nu aveau sa-si aminteasca de nici un asasinat." 
.....

                           ,,Nu exista ziua de maine, Alina"..  incertul camufeaza iubirea, iubirea camufleaza incertul...restul cuvintelor sunt simtire...o carte a iubirii- tangibila, dermica,aerata si senzuala.

duminică, 17 iulie 2011

UCIDETI GENERALUL-cartea crizei cu final fericit...(partea a doua dupa prima disparuta la corectat)

O sa incep tarziu in noapte...precum un receptacul de lumina si de ganduri sa readun in mine elementele disparute ale acestei recenzii taiate si sugrumate cu propriile-mi maini.Inca imi simt naivitatea in sangele care freamata de dorinta de a face cat mai plastica senzatia traita dupa acest roman politist in aparenta dar atat de taios de contemporan in esenta.De ce spun contemporan?...pentru ca ,acum, trecand de hopul si emotiile concursului, ma pot desfasura mai relaxat in a descrie ce..criza existentiala a trait personajul principal-Stelian Munteanu.
Nu-mi pot ascunde din nou acea stupoare deruland un fir epic alcatuit din multe rezervoare de energie mentala, amintiri, nostalgii si contradictii.O sa spun efectiv ceea ce m-a facut pe mine sa acord un mare ,,DA"!  acestui roman de criza, in criza, despre criza care si-a permis sa poarte cu sine pistolul trecutului comunist dar si ciudatenia salbatica a prezentului capitalist.O sa se intrebe lumea de ce un roman de factura aceasta(politist, misterios, contagios prin detaliile atat de des vizibile ale unui personaj framantat la propriu de propria-i foame de o viata mai simpla, mai civilizata) merita citit?... Si nu pot remarca  decat gustul amar al acestei replici data de Stelian Munteanu generalului Simionescu de la miezul careia se construieste totul:
,,In zilele noastre toti sunt ce pot sa fie..."...cat de trist si cat de actual atat atunci cat si acum.

Sub masca agitatiei actiunii unui film cartea ascunde un discurs al autorului taios,intrinsec,personal:
,,Un gol adanc si urias ma macina pe dinauntru.Inutilitate, multa inutilitate, dezamagire si deznadejde.Criza, disperare, si multa resemnare. Am mai invatat asta o data. Pentru niste ani buni. Si ce conteaza? Istoria se poate repeta si in capitalism...Mai puneti o haina pe voi, mai stati la o coada, mai strangeti cureaua. Nimic nou. Acum se vorbeste. In piete, pe strada. Ei si? Si nu numai in piete, duduie televiziunile. Si ce?"


As putea spune ca, suprapunerea de planuri- trecut si prezent e pe cat de solicitanta la un moment dat..pe atat de eliberatoare la final.
O sa ma leg doar de personajul principal care cunoaste CATHARSIS-UL la final de carte, dupa lungi ,derivate si ostentative intrebari ale constiintei sale. Alege sa fie un asasin platit pentru a se salva de datorii, accepta un compromis  figurat si stramb dar in ultima secunda a incordarii degetului pe tragaci..pune un stop joc mintii prinse.Catharsis-ul e exact cheia cartii. Eliberarea de emotii, de frici, de amintirea momentelor dinainte de '89 si dupa '89, eliberarea de sub imperiul crizei capitaliste.
Carte cu un autor,  cu un erou-personaj,  cu un...manifest al gandirii libere, neobstructionate de o justitie severa si militieneasca.
Am incercat sa nu ma las prada acelei senzatii de ,,prima vedere" cum ca ar fi o carte eminamente masculina doar prin faptul ca are un personaj atat de bine conturat verbal, scenic, gestual.
E cartea celor doua planuri, e cartea celor doua realitati asumate ale istoriei, e cartea misterului intentiei criminale, e cartea crizei...cu final fericit.

luni, 11 iulie 2011

DRAGOSTE PANA LA CANCER

Doi ochi caprui, speriati, cu aer prins in neant se inchisera ca sa pastreze tacerea...Tacerea aceea lugubra cand stai pe scaunul rece dintr-un cabinet inchis si asculti o sentinta parca machiavelica la moarte.Moartea sufletului pierdut intr-o iubire bolnava care iti distruge cancerigen orice celula de viata din trupul pana nu demult asaltat de dezmierdarile iubitului plecat..
-Domnisoara Andreea...(medicul slab si meditativ incerca sa-si dreaga vocea obosita)...nici nu stiu cum sa incep...toate analizele arata acelasi lucru....LEUCEMIE GALOPANTA...va trebui sa intram automat in terapie...
...cuvintele lui nici nu ii mai miscau genele ei ude si prelinse de stupoarea abandonarii in suferinta celor doi ani si multe luni de cand trupul ii plecase aiurea in dureri dupa un barbat care fugise practic de ..iubirea ei..
Ce ciudat...iubirea ei..cancerul ei...viata ei...tumultul ei...MORMANTUL EI!
-Am doar 26 de ani!...si mor...mor ...intelegeti?..mor?..era gatuita..ar fi dat sute de amintiri in care a stat si a frematat pentru intoarcerea lui doar sa mai aiba inca o secunda de viata...in plus 
Se ridica pierduta si isi lua geanta pe umarul cazut moale in jos...pe cine sa sun acum , se intreba..., pe cine?...iesi plangand din cabinet cu privirea medicului slab si obosit de sentinte la moarte.
Cum poate o iubire sa se transforme in cancer galopant?...cum???cum poate o iubire sa-ti invadeze sangele si sa-ti manance fiecare strop de viata din celule...cum?si eu ce o sa mai fac acum?...o sa mor gandind aiurea zecile de mesaje in care m-am luptat sa cred ca intr-o zi se va intoarce...
Il sun...il sun...si parca inima toata imi e terfelita in sange amar..il sun..desi nu i-am mai auzit vocea de doi ani si...multe luni de cand a intalnit-o pe ea...bruneta care a scaparat chibritul mortii in mine...si ..il sun..
....imi iau mainile pe rand intre degete si le masez...sunt vinete de emotie, de frica, de nestiinta a ceea ce ma asteapta...si stiu ca daca il sun ..moartea parca imi vine si mai repede..si totusi imi iau mobilul din geanta...formez numarul stiut pe de rost de atatea ganduri uitate...si sun...
of...sun...
........Alo?...
.......dupa zece secunde de liniste zdrobitoare...
....Alo?...?...Eu o sa mor....atat.
Si viata toata se opri in respiratia ei, a lui...eu o sa mor...am cancer...am ...cancer...SI O SA MOR,......o sa mor.
.......................................
Pentru toata durerea unei femei care traieste in moarte, iubirea terfelita de celalalt e iubirea pana la cancer..Cazul real al unei vieti rapuse de prea mult consum intern pentru un barbat complet nestiutor...
Asa cum am mai spus...noi toate suntem interconectate intre noi de catre un liant...Cand iubirea doare pana la declansarea unui cancer galopant inseamna ca am ales gresit sa ne sacrificam viata.
Ce s-a intamplat cu Andreea?...Desi nu am cunoscut-o niciodata, eu...bruneta care a scaparat chibritul mortii fara sa o fi cunoscut vreodata...m-am framantat adesea gasind vinovatii in demonii nostri...aceia care stau pititi in alegeri imorale, cei care stau ascunsi dupa lasitatile propriei noastre vieti...
Habar nu am daca  un trup mutilat de un cancer galopant e un trup mai putin suferind in iubire caci...cand mori...toata energia ti se restrange in a lupta sa te agati de viata. Ai da orice sa nu te mai doara asa mult faptul ca el nu a meritat, sa nu te mai doara faptul ca acum ai vrea enorm sa te poti machia pe obraz si sa iesi din casa la soare decat sa iti vezi propriul chip umbrit de citostaticele mancatoare de frumusete.
Ai da orice sa te intorci la clipa cand el ti-a zis ca nu mai vrea sa te mai vada pentru ca a intalnit o alta si s-a indragostit speriat de viata, ai da orice sa te mai strangi in tine cand el iti mai cerea sa va vedeti...desi el tot pe ea, cealalta o..vedea.
Ai da orice sa ....dai iubirea la schimb pe propria-ti viata.
Dragoste pana la cancer...si daca mor...ma plange cineva mai mult decat ma plang chiar eu acum?...
.....SPER CA TRANSPLANTUL SA REUSEASCA, SPER CA INIMA SA BATA DIN NOU SIMPLU SI CURAT INTR-UN TRUP DE FEMEIE INCERCAT...SPER SA MA IERTI CA NU TE-AM STIUT CU ADEVARAT..SI CA PE MINE MA DOARE MAI MULT CA PE EL...DIN NESTIINTA SA MA IERTI...



duminică, 10 iulie 2011

O INTALNIRE ..LA UN CEAI DE CIRESE:) ALIAS FOAME DE CARTE.

..Ora 11 jumatate fix...imi privesc cumva pierduta papuceii albi pe pietrisul afundat si fierbinte...loc de intalnire...Serendipity Tea...scop....foame de carte. Incep sa-mi misc usor picioarele stanjenite de curiozitatea mea interna si fac pasul sa intru in ceainarie...ma asez langa doua fete..cu aer baem dar total relaxat pentru emotiile mele.Intreb....sunteti pentru concursul ,, FA-TI BAGAJUL DE CULTURA?"..ele, uitandu-se mirate la mine au ridicat din umeri...nu. M-am asezat la masa lor, usor stangaci, paralizata de toropeala lunii de cuptor cu gandul ca..poate sunt singura si cam atat.Totusi nu venisem doar de a lua contactul cu un gen de expunere ilogica la caldura de afara asa ca aveam de gand sa astept. Inca nu e 12...La un moment dat apar in fata doua, trei sau...chiar patru siluete umane...usor nedumerite ca si mine. In mintea mea se declanseaza din surubul ascuns un gen de stupefactie ...sunt acolo..eu..si gandesc. Ne salutam politicos, ne strangem mana si ne ,,recunoastem" fara a ne mai fi vazut vreodata. Noi ...bloggerii cu autorul. Nu am indraznit azi,prea multi, sa ne luam portavocea si sa mergem la provocari dar ce conteaza?.. suntem aici si atat.
Incercam cum era si logic , sa ne gasim un loc confortabil in limitele spatiului si sa incepem marea dezmorteala. Caldura sufocanta ne cam gadila cumva pielea, suferim in soare sau umbra pana la momentul cunoasterii...Si iata cartile...pe masa!...Carti virgine, neeexplorate, intangibile prin membrana lor plastifiata. Se fac glume despre paradoxul foamei de lectura...despre cat de multa nevoie e de foamea asta in noi...foame care in ultima decada a fost stearsa cumva de alta foame mai prolifica in romania...Suntem dezamagiti, chiar si noi, astia mici si pacatosi de faptul ca ..romanul nu mai citeste. Nu mai e cenzura comunista care sa ne oprime creierul , nu mai este decat o foame de foame..o foame de trai complet indestulat, un trai care nu mai tine cont de valori ci numai de frica saraciei. Si uite asa...toti bloggerii stand in jurul autorului...ne uitam in sacul nostru personal si incercam sa intelegem de ce azi, de ce noi...si intelegem imediat!... GENERALUL! asta ne-am manat..uciderea generalului!..oare ne va placea sa asistam la o asasinare in piata publica din mintea noastra!?...da!..vom vedea ce deznodamant va avea toata imaginatia noastra incitata de preambulul obiectiv....Se anunta recenzia cea mai motivanta, de fapt se anunta ceea ce deznodamantul acestei carti, scrisa de domnul Bogdan Hrib-,,Ucideti generalul", va provoca in noi reactia apasarii pe tragaci. Tragaciul mintilor noastre. Fie ca cel mai iscusit blogger sa gaseasca tinta si sa nimereasca mesajul intrinsec. Cel mai bun sa castige!:) SUCCES TUTUROR!

joi, 7 iulie 2011

FEMEIA SI SOCIETATEA

Am promis cuiva complet anonim ca ma redresez, ca incep sa gandesc pozitiv. Mi-a spus ca daca vreau sa fiu iubita sa nu astept ca maine sa mi se si intample:)...Pentru toate femeile usor panicate...exista viata si dupa moarte:)).
Ce te faci cand esti complet darmata in toate cotloanele sufletului ?..cand viata iti este demontata cu buna stiinta?...
Ma gandeam la statutul unei femei in viata de zi cu zi...cum ajungem sa ne compromitem spatiul si timpul de dragul unei societati psihotice si angoasante..Ma gandeam ca femeile trebuie sa faca niste sacrificii de imagine in fata barbatilor.Nu ma lansez in acuzatii sterile cum ca femeia e foarte ostracizata de un 'el' , spun doar ca noi trebuie sa fim mereu impecabile in demnitatea noastra.
Cine ne impinge la adulter, la cautarea unor noi spatii de negociere intre corpuri?..si cu toate astea suntem vazute adesea pe strada, in cafenele, la film cu zambete usor lascive..nesemnificative.

Schimbarea majora intervine atunci cand apare un sens in viata. sensul pentru o femeie e ...cred ca ..stabilitatea.
O sa vorbesc despre stabilitatea unei femei. Eu nu stiu cum anume..unele femei sunt aprige si altele...stinse. Eu nu inteleg de ce trebuie sa existe criza in femeie.
Acum , gandind la un anumit nivel...cate din noi nu facem..crize?...Eu cred ca , criza vine clar din nestiinta de a te face inteles.Cate din noi calca cu tocul pe inima unui barbat pretinzand raspicat ce vrea de la el?
Cate din voi ati facut vreodata publica strigarea voastra din toate strangerile corsetului?...
De cate lucruri are nevoie o femeie sa fie intoxicata de viata si iubire?VA SPUN EU! De atentie!
Viata unei femei e o copie dupa o alta copie si asa mai departe....Toate incepem sa ne comparam intre noi la un moment dat. Rivalele intre ele , prietenele intre ele, colegele intre ele. Toate femeile sunt interconectate invizibil intre ele. Se simt, raspund, se gandesc, actioneaza una langa cealalta sau una impotriva celeilalte.
Si stiti cine ne interconecteaza intre noi??? :)) CHIAR BARBATUL!Barbatul care nu isi pune mari si esentiale intrebari. Si uite cum AVEM DREPTUL SA PRETINDEM sa existe liantul.
Cert e ca femeia traieste ciudat intr-o societate plina de interconectari si cu putini barbati:)