sâmbătă, 31 decembrie 2011

FINISH LINE 2011

Anul isi ia de pe parchetul ratacit printre oglinzile pictate ramasitele ultimelor zile.
Trag linia cu varful pantofului si trasez finalitatea acestui 2011...bucurandu-ma de mine, de ceea ce mi s-a intamplat in tot acest timp.
Pot spune ca singuratatea mea contrastanta din aceasta perioada a fost acoperita de o imensa iubire.
Am ales sa gasesc in oamenii deosebiti ai vietii mele refugiul intelepciunii si al poftei de viata. Nimic nu se compara cu lectiile primite de la cei din jur...o privire, o cearta angoasanta terminata prin lacrimi si saruturi, reintoarceri pierdute si plapande istorii de rezistenta.
Sau prietenii vietii mele care imi intorc fara ezitare un gand de interes pentru starile mele, sau...artistii vietii mele..marii artisti care au imensitatea complexului fara de termen....sau asprii critici ai apogeurilor mele mentale....sau sustinatorul iubirii fara trup....pe TOTI ii imbratisez in tacere pentru ca ei se stiu, se recunosc prin unica demarcatie din virtualul acesta cotidian...VIATA SI UMANUL DIN EI.

SI ANUL ISI ARUNCA FRUSTRAREA NEPUTINTEI SI EFEMERITATII DAND PLAPAND DIN UMERI...FACAND LOC UNUI NOU INCEPUT DE DRUM...MAI DESCHIS SI MAI MISTERIOS.

Eu nu imi incap in piele de fericire pentru ca minunile prind contur si pentru ca imi numar singura margelele realizarilor din punct de vedere relational, financiar, profesional...
In ceasul dinspre rasaritul NOULUI AN 2012...o sa imi inchid fiinta intr-o meditatie profunda in care cele mai puternice dorinte capata contur mental :
M-as bucura sa simt ca apatia oamenilor se diminueaza!
M-as bucura sa simt ca vibratia intelectuala capata o putere stralucita!
M-as bucura ca sufletul sa respire mereu aer sanatos de iubire!
M-as bucura sa nu dispara oamenii deosebiti de pe portativul meu!
M-as bucura sa citesc in ochii fiintelor mici speranta ca se poate rezista intr-o lume mare!
M-as bucura ca Mona Lisa sa imi zambeasca misterios :)!
                                             .............EA e singura legatura a Parisului care imi asterne peste amintirea iubirii mele ca...am fost o ...FEMEIE CU ADEVARAT IUBITA....
  LA MULTI ANI ...UN NOU AN IMI FACE SEMN CA EXIST, INCA EXIST FERICITA!



vineri, 30 decembrie 2011

ATROCITATEA ATRACTIEI

NU, aceasta ,,postare-dictare" NU are subtilitatea unei asocieri pline de intelesuri sexuale!!!
Asalturile contrafacute sunt de fapt fantezia ca putem...
O femeie intotdeauna citeste ultimele cuvinte neuitand de fapt intregul context.
Diferenta colosala dintre specii...EA-EL se face dupa apetitul la viata.
Ingenua tehnica de seductie darama de fapt constructia alarmanta a unei idei restrictive care e chiar societatea de tip corset :))
Eu nu inteleg de fapt cum femeile prefera cadrul larg sau stramt din pasiune.
Sa te mai razboiesti pentru a castiga un drept la...sex...e penibil..e rusinos!!!....
Cine sufera din credulitatea lor?.....Cine dezvolta perisabilul din relatiile in doi?...
Cine dezvaluie cat de atroce e atractia sexuala?
Viata e plina de NEPUTINCIOSII care se cred MAGNATII PROPRIILOR SATISFACERI MENTALE!!!
Nu o sa ma apuc sa ma vait cu voce spastica despre cum si unde a disparut IUBIREA!!!...
O sa rad probabil cu o jumatate de gura la fiecare scenariu care se naste din mintile artistice barbatesti.
Fiinte neputincioase, doritoare si...perisabile....
Femeia...e trecerea nefireasca spre tagada...iar Barbatul e trecerea fireasca spre minciuna...Doi ascunsi in igiena mentala murdarita!

ATROCITATEA ATRACTIEI SEXUALE!!!...Acest SLOW-MOTION facut creierului....prinderea in derizoriu si in prostia abandonarii placerii carnale.
Ce filozofie sta la baza conceperii acestui joc de domino?

Cum se face ca nemurirea sufletului nu are nimic in comun cu carnala si depozitara dorinta lumeasca si pacatoasa?
Ce prostie separa aluatul de mana celui care framanta un trup?...Ce vedem dupa atrocitate?....
Eu zic ca relaxarea creierului si temperarea firii caustice calmeaza definitiv gradul de animalitate.

IUBIREA UNUI SFARSIT DE INCEPUT

Am ajuns acasa epuizata de forta sfarsitului de inceput....
Tind mereu sa ma clatin si sa cad de pe radacina trecutului si sa imi revin apoi pe bratul iubirii de inceput...
Cata amagire nu exista in fiecare dintre noi...si cata clipa risipita fara o clarviziune a filmului vietii...
Ce neputincioasa ma simt cand imi apas cu mana dreapta inima care pulseaza pe ritm de glas de intelept al IUBIRII...ea inca bate frenetic si inca in acest trup...
Nu stiu cum sa ma dezmeticesc...printre aromele vietii...imi cred inima ca bate dar nu imi pot crede creierul ca gandeste atat de machiavelic si atat de...confuz.

Traiesc printr-o tacere muta si negricioasa, POFTESC sa musc din cuvinte frumoase si apetisante care sa imi curme suferinta ,,conferita" celorlalti.
Vreau sa am puterea sa vindec orice dialog...orice spargere de timpan si orice spargere de suflet.
Cand revin in camera mea ciudata si lucrurile din mine se strang ca doi pereti lipiti de tacerea din mine, atunci se intampla cel mai minunat lucru: stiu ca si singuratatea e o NIRVANA contrafacuta !!!
Si atunci ce ar trebui sa fac?....sa imi plang singuratatea sau sa o respir ca pe gloria infinita a libertatii umane?
Singuratatea e inceputul si sfarsitul oricarui om...te nasti, traiesti si ..mori singur....
Indiferent de SPAIMA COAGULARII DE SINE..in final...e uman sa iubesti...SFARSITUL DE INCEPUT.


duminică, 4 decembrie 2011

vocea mica din mine:)


INCEP FRANTURILE SA MI LE ADUN, SUFLETUL IMI E ROTUNJIT IN IMAGINI DE LIBERTATE, GRATIE SI...FERICIRE!sa ne simtim excelent ca declaram starea de libertate interioara mai puternica decat orice stramtorare penibila in fata vietii!!!...sa iubim respectul propriei noastre fiinte si sa iubim acea voce marunta dar atat de frumoasa din noi insine....sa avem motive sa fim in viata!
E...dimineata!
E dimineata si sufletul imi rasare cu mii de raze ale beatitudinii ...ma simt in sfarsit unicul copil al unui soare perfect aglutinat in lumina din mine....dansez singura in casa cantand ,,still small voice"...AM IN PRIVIRE FRUMUSETEA MEA INCEPUTA INCA DIN PANTECUL TRECUTULUI REGASIT...
.....Nu caut lacomia si nici capriciul zilelor de iarna...avide dupa caldura mea ....inca respir si nu imi aliniez credinta in anotimp.
Ma simt sublima.....sunt eu insami o voce marunta...cautand perfectiunea acustica dintre acesti pereti pierduti din gradina casei mele, ziduri peste ziduri....naivitatile mele se tarasc pierdute spre un afara ....azi nu inlocuiesc degetele de pe tastatura pentru a-mi infrana supravietuirea...
Stau si astept divinul nepretuit din experienta ochilor si degetelor mele, ale mele...
Ma lacomesc sa cred ca dincolo de nepretuit exista si controlul meu....
Ma ridic peste tortura ultimei guri de aer si respir prin trup si nu prin umbrele din mine...e asa de clar si de simplu sa te auzi traind...
Vocea aceea marunta din mine imi ridica pleoapele fara sa stie si imi mangaie creierul amortit ..fiindca e dimineata! sau...poate e doar rasaritul din mine flamand de viata:)
........
I search for beauty, I search for truth,
There must be a proof,
I need a reason to survive, to stay alive,
I know what must be done, before the morning comes,
So I look for self-respect, as I reflect,
All the wrecked lives that we live, the waste and greed,
I've been down but not like this before,
Can't take it anymore.

Still small voice,
Rise inside and calm this tortured soul,
Give me just one last choice,
Whisper soothing words and take control of me.

I sit here waiting for a sign, something divine,
Thunder's cracking in my head, I must be dead.
But as the pain subsides, I begin to realise,
There's a gentle tone I hear,
it sounds so clear,
All at once I feel sublime,
The voice is mine,
And will I find myself my way,
And greet a brand new day,

Tell me still small voice,
Rise inside again and calm my soul,
Give me just one last choice,
Whisper soothing words and take control of me.

Still small voice,
Rise inside again and calm my soul,
Give me one more choice,
Whisper soothing words and take control,
Take control of me.