miercuri, 3 aprilie 2013

MASINARIE UMANA

Banguind langa fereastra mucegaita, absorb ganduri de despartire....tocesc fuga de lume.
Printre masinile inimii mele de cupru vad pasaje din Biblia ta.
Ca o groaznica framantare orgolioasa, cerul de astazi era patat cu ceea ce tu numesti- picaturi de tristete.
La metrou...incolacit sta sarpele cutiei nedesfacute. Din chipurile trecatorilor as face un snur de imponderabilitate.
Peste zgomotul din tunelul gri, zambetul celor multi parca ma seaca.
Si parca ma mananca pielea mainii drepte si...degetul inelar ca intr-o asteptare la fel de banguita ca si starea mea de astazi.
Fuga mea de lume se face in secret....nu mai dau nici macar doi dolari pe oameni.
Parca port in mine o autoflagelare....e acolo ca o lasitate nedemascata.
Cand imi agit simturile capat un gen de mizantropie groaznica.
....fata...de mine...de ei...de toti.

Ma inchin la ce vreau...mananc idei exotice si beau scandalul din mine.

Dupa o astfel de zi extrem de iritanta, reintoarcerea la mine se face in varfuri....picioarele tocite de mers ma dor.
Am calculat minutele din buzunarele pline cu bani.
Am calculat masinile umane desfacute si duse la reparat.
In lumea asta de oameni morbizi, Biblia ta era singurul legamant cu realitatea.

Fuga de tot si lipsa de aer pe ploaia de afara imi joaca rolul.
Din tigara aprinsa ca intr-un joc de teatru ieftin se nasc coloane de infinit abstract.
Trag in piept iuteala unui tutun torturat de buzele lehamitoase. In fata mea se sfarama intalnirea cu mine.
Greata de existenta mea vizuala ma enerveaza inca.
Linistea fumatului e intrerupta de vocile din jur.
Azi....am urat si am fumat.
Sunt si eu...o masinarie umana dusa la reparat...si....am Biblia pe inima.