sâmbătă, 10 septembrie 2011

EU...CAMERA A SECRETELOR

Cand inchid dorinta cu un lacat greu..imi gandesc propriile mele atribute, ma uit pe mine si devin un sclav fara sa stiu..Ce se ascunde intr-un trup de femeie?...nasterea si viata afanata...dorinta neaplatizata...cand stii sa iubesti o femeie cheia tacerii se rupe..harta toata ii devine trup..
Barbatul ii devine prizonier incatusat...langa ea..care e un sclav.
Prizonier si sclav...incatusati...
In tacere se inchid unul pe altul. Miez si coaja...atribute si taceri...te uiti si te intorci...ma inveti si iar uit...
Ma iubesc pe mine...imi iubesc egoismul dar sclavii nu au voie la egoism..de aceea ma doare coaja din care imi esti plamadit...pentru ca tocmai pe tine am ales sa te iubesc...
IN MINE SE ASCUND TOATE SECRETELE, esti si voi fi un mic prizonier...in viata asta nu am cum sa scap...camera in care ascund corpul, simturile, foamea e camera tacerilor mele infinite.
Ma rup de tacere si cutreier in sus...cuvinte de nonsens.As vrea sa inteleg dorinta si cele sapte suflete care mi-au mai ramas de parcurs...in viata asta..sapte SUFLETE incatusate isi duc destinul de a fi puse in slujba mea...egoista perfecta...urata in oglinda si...penetranta in afara..
Astept cumva sa..rup dorinta prin moarte...dorinta carnala, pasionala, mancatoare de suflet si sa imi reiau vechiul meu invelis...de suflet proaspat:(
Imi e dor de sufletele mele, cele sapte care ma asteapta...suflete si avataruri care mi-au dat de fiecare data in alta viata un alt trup...ba femeie, ba barbat...
Imi e dor de vietile mele anterioare..ma cheama si ma striga nostalgia din ele...vad cum ochii imi trezesc dorul lor.
Pasiunea trupeasca e ..destin clocotit, naucitor si zdruncinant pentru un suflet venit din alte sfere...
Eu imi sunt un suflet strain...venit si incarnat inca o data aici...pe pamant sterp...unde melancolia imi sedimenteaza iubirea...
As fi vrut sa scap de data asta de iubire, sa fiu libera si sa ma bucur de revenire..insa nici viata asta prezenta nu are final...
Ma cheama reincarnarile toate, imi sunt miez din mine si toata imi sunt coaja..

Nu mai vreau trup...vreau doar spiritul meu sa imi fie dat inapoi...din meditatii si ..liniste interioara imi cunosc spiritul meu..e atat de mare si de patrunzator...vast ...e spirit puternic..si imi e tare dor sa zbor...sa zbor la Dumnezeu..acolo..nu ma mai ajunge nimic
Ma simt pedepsita ca mereu trebuie sa revin pe pamant...mereu in alt trup..mereu ma atasez de avatarurile mele...
cateodata mor violent...de fiecare data insa deschid ochii noi in alt trup de copil...ma atasez de parintii care ma nasc pe mine si eu stiu ca sunt doar spirit...si iar cercul se deschide..ma aglutineaza si ma pierde ...
Mi-e dor de spiritul liber care, cand iese prin craniul desfacut isi ia zborul in sus..fericit ca a scapat de alta lectie ...




PLICTISEALA NIHILISTA

Durere ascutita de cap..de iti vine sa iei pastile
...trauma bizara intr-adevar patetica
...zi fatalist de plictisitoare,
 non creativa, non spastica, non convulsiva
...cui apartin? cine vorbeste acum?
Ce absurditate poate sa imi tulbure cumplita mea durere de cap?
 Ce clipa fatidica isi interpune trupul ondulatoriu peste cearceaf?
Cine isi scutura ideile la mine in cap si ale cui sunt intentiile neguroase ca degetele de batrana suspendata in neantul dintre puditate si..moarte?
Cui si pentru cine imi sedimentez eu ascutimile sufletului?
Urme dezradacinate de durere pasiva nihilista...
Durere de cap fara rusine
Durere martira in spasme firida
Maini ridicate si urme lasate
Durere in degete si lipsa de aer
Asa imi musc o buza nihilista sa tac...
Sa zac in nestire
Un oblon de fereastra imi calmeaza geana grea
Ce caut in mintea mea?
Ce caut acolo unde nu vreau?
Ca o chitara rece abandonata pe un pian?
Trup de ingrata cu zambet subtire
Nebuna in minte si calda-n nestire
Zi de boema si dulce rumoare
Nu sunt in jur si nici in afara
Doar in plictiseala enorma
Plictiseala complet nihilista...:(
Tacuta, perfida..
Cu gene umplute de creta si zat
Cafea rasturnata ce zace in pat
Pe coapse, pe gat si in perna
Miros dulce de sange...boema
O tampla se zbate..e durerea atroce
As vrea sa o tai..sa nu mai existe