DEJA- VU

Deja- vu
Imi beau cuminte notele din subsidiar dimineata...alaturi de cafeaua stearsa.
Gauri ale realitatii de carton fript cu o bricheta se maresc in ochii celor care ma vad de fiecare data cersind atentie.
Am degete de vinilin....degete inerte...blocate insistent pe mobilul cu bateria terminata.
Solitara...de-a dreptul singura.
Asa incepe jocul nostru si fuga de realitate....cu tigarea care arde fiecare unghie cand uitam sa stingem pasiunea.
Joaca mea de-a viata se sfarseste mereu ca un gen de femeie sinucigasa pe stancile abrupte ale mariajului corupt.
Striga lumea la mine...desi...pe strazi e liniste. Ies goala sufleteste din coaja mea nedesfacuta precum un pui de crocodil...inocent dar cu ADN de ucigas. Am dintii stricati cu vorbe...cu pamant...cu pleava contrafacuta. Nu ma incanta nici primavara din colturi si nici anotimpurile dulci.
Aranjamentul meu mental e extrem de deranjant...puhoiul de ura care colcaie in papuci de casa ma seaca mereu.
Pastrez mereu reverberatii despre altii asa cum altii colectioneaza fluturi morti si lipiti pe carti.
....apasa afara o vreme ce sterge speranta.
Calculez chiria in propria mea inima...si concluzionez: e greu sa traiesti in Ramona.