Femei....

Femei...
Ce nu te taie in bucati...sigur te cioparteste in alte molecule desfacute.
Ma uit la pleiada de femei frumoase din fata mea....silfide...angoasante.
Nimicul din gura lor plamadeste o reactie tributara non-intelepciunii...
Stau la masa mea extrem de pacatoasa...am cafeaua in colt...ma rastesc la mintea mea...
Ma preocupa oare plamadeala aceasta numita Femeie???
Nu....Femeia plastica...non-plastica exista doar intr-un dictionar de duzina pentru cele care navigheaza pe 7 mari tulburi.
Vegetative, femeile frumoase isi aseaza stapanirea non-mintii lor pe rochiile decoltate. Din spatele sprancenelor mele julite se nasc intrebari prostesti.
Eu...sunt frumoasa?...sau stupida?...sau....ambele variante sulfuroase?...
Viata lenta dintre femei e...extrem de linistita cand...nu te preocupa decat o margine de pat.
Jocul de sah este doar pentru cunoscatoare.
Juramantul de castitate mentala...ramane inchis in continuare ca un mit progresist....
Frumoasele de azi sunt imaginative si non-puerile...

EPIDERMA

Piele....
Matasoase atingeri
Carnal...rudimentar....strabatut de incruntare...
Te am...pe sub epiderma....
Derm...pe derm....te simt
Nu poti invinge cand te sarut!

Sonet duplicitar de placere
Bogatie de perle strabatute cu degete
Ma trezesc cu tine....zambind...
Te am....pe epiderma

Cu mine in buzunare
ai lumea la picioare...
Irezistibil impuls...
Sunt aproape de sacrificiu....
Langa piele...langa sange
...da....da....te am....pe epiderma!....:-)

PUNCT ZERO

Punct zero.

Dispersare glorioasa
Dimineata agitata
Intre picioare framant pamantul
Cu maini curate pansez o inima
Te simt trist.
Secunde de revedere.
Gesturi grabite...
Apatia dintre degetele mele
si....Solaris-ul tau.

E fictiv trecut de 12
Romantata pasiune
Cambrata iti sarut
tristetile....ochii absenti
.... de viata
Zac.
Regret.
Inchid.

Dimineata framant
Pansez concepte
Cos amintirea ta
Peste haina neagra
Peste negru-mi par....
Peste tristul...adevar.

MARELE ABSENT

Cirese amare...cumva acre.
Nu imi pot alterna starile intre ele pentru ca in secunda urmatoare militantii la pace imi scutura soldurile.
Te simt cateodata langa mine ca pe ...un ultim mare Absent.
Intre tine si mine exista spaima existentialismului.
Ne prefacem ca Sinucigasii din iubire sunt doar un mit si intre noptile pierdute nu exista adevar.
Cirese amare....gheata in pahar si...graba de a bea.
Mortii ii inchinam iubirea noastra....asa..fatidica cum este ea..
Ne zdrobim mintile ca sa existam intre peretii societatii...intre damnatii si...libertinii cabotini.

CRUD

Crud.

Amprenta digitala 
Te vad tulburat,piezis...pierdut.
Contur de iubire din trecut..
Inima ce sta sa moara
Trauma precara
Ca intr-o calimara uscata
gasesc...cerneala sangelui tau
si-mi pateaza varful pantofului meu

Ochii cenusii ascunsi periodic
Rani care fura din tine
Strapungere de oase
Taciturna...lipsita de finete
Te privesc....nepasatoare
Nu ma doare.
Tac.

Pantoful zace in camera mea
La mine pe taram
e...liniste...
e...fara de tine...
e....bine.

Zgarda intinsa
Inima ta uitata in poseta mea
si....totusi...
pantoful meu nu te mai urmareste.
Te-am uitat.
Te-am decimat.

Un zambet din spatele trupului
Calmeaza amintirea
Agonizeaza placerea

Sunt libera!

PT O FRUSTRATA....

DE CE MIROSI A HOIT UMBLAT IN MINTI PERVERSE?
CAND HRANA-TI E SURUBUL DINTRE FESE?
INIMA-I DOAR O PULSANTA DATORIE
CUTITUL TI-E MEREU DE JUCARIE
TE DAI CU METAFIZICE REACTII
SUDOAREA FRUNTII IN ECLEZIASTICI
CIUDAT IN FIECARE ZI
JONGLEZI MEREU CU POEZII

RIDICA-TI SPAIMA DE ANALFABET
PREFA-TI REACTIA DIN CREUZET!
TERMINA CE AI INCEPUT
URASTE....DU-TE IN TRECUT!

.....ELOGIUL PROSTIEI

SENZATIE IN OLFACTIV ROZ-CICLAM

Lacrimi pe gene si lipsa de aer in surubul dintre respiratie si inchidere de timpan.
Amenintare precoce cu frica de a nu insela....timiditate si lasitate in acelasi timp.
Miez de floare de cires crescut brusc si fara apa pe..intamplarile dintr-un Bucuresti dezamorsat si rutinat de noi doi.
Ce ciudat sa retraiesti gesturile unor amanti din cartile pe care le citeam in facultate....Iubiri citadine...la colturi de bloc...in cafenele...in ursuzul aer de Bucuresti sanctificat.
Cand iesi pe strada goala....pe Calea Victoriei iti scad reverberatii in degete.
Mirosul de cafea proaspat rasnita...cu aroma de nuca si vanilie trezeste in tine...melancolia nostalgicului.
Cate amintiri olfactive nu retraim cand suntem indragostiti....dar parca mai puternic miros....ca cel al dragostei pure...nu exista!
Printre masinile care se zbat in trafic..claxoane si agitatiile trecatorilor preocupati....mai vezi cate un om...cu un zambet pe fata....
In oceanul acesta de oameni cu paltoane gri...se iveste brusc o balerina imbracata in roz ciclam....are picioarele lungi...parul in coc si...dantela alba in tutu-ul ei....Ea este senzatia olfactiva din amintirile noastre.
Ies cu narile marite de curiozitate...ma duc dupa balerina aceea metamorfozata...
Cateodata stiu ca singura mea cale de acces la trecut e doar prin ea.
Si....ma las angrenata in....trecut...tinand de mana o balerina...intr-o mare de paloane gri-cenusii...

...VOCATIE/ INVOCATIE LA TRISTETE

Flori matasoase din ganduri...ca niste vitrine segmentate in treisprezece cercuri concentrice...O virulenta a scrisului care taie sub limba cand incerci sa mai spui un cuvant.
Ai avut vreodata momente de stagnare in viata?...Momente in care simti cum pasul tau se poticneste in trotuar?
Incerci sa renunti la Omul Invizibil care se chinuieste sa fie normal...
Simt uneori cum, chiar daca incerc sa renunt la fricile mele, ma aliniez in statuarul moliftier... dar...tot raman descompusa in particule de normalitate.
Nu am vocatia normalitatii....asa cum Cioran nu avea vocatia starii de fericire....dar macar el isi domolea trauma Omului Invizibil prin...expulzarea starilor in scris...
Exercitiu practic, cateodata, pentru ca....asa se mai scurg zaturile gandurilor negative.
Am vocatia tristetii....da...o am...
M-am nascut trista...am iubit trista...si probabil...o sa mor trista.
Nimic din ce am experimentat pana la cei 30 de ani...nu mi-a deschis intelepciunea din piept.
Cateodata ma zbat diminetile ca sa exist....
Viata mea exterioara...privita din afara...e ca un mar mic...rotund....care provoaca cumva pofta.
Insa...lipsa semintelor din mijlocul lui il face amar....
Da...amarul acesta e motiv de subnutritie emotionala.
Ma simt cumva rapusa de o conditie strict personala.
As vrea sa treaca starea...sa tai marul pe din doua si sa ofer pulpa lui zemoasa si extrem de acra viitorului meu.
Nu vreau sa mor in paragina propriei mele neputinte.
Da...poate sunt speriata de viata...dar cine nu e?...Devin cumva precisa si aroganta cand vine vorba sa renunt la tristetea mea.
Eu cred ca sunt indragostita de tristete...si nimeni nu sta intre mine...si ea....nici macar...Eu.:-(

23.04 P. M

Fara sa mai am in urechi muzica...imi incetez activitatea din inima mea bulversata. 
Patul meu complet mototolit pare un inspaimantator cadavru cu brate deschise catre mine...
Mirosul de starv din sufletul tau ma cheama acolo unde esti acum.
In cimitirul fals...langa asa zisele iubiri- pereche.
Duritatea din mine ma inchide in cearceaful galben si timpul acesta la ora 23.04 pare un timp tamp...schiop...pus pe mintea cea mai austera din toate timpurile.
Incerc sa imi miros trupul. nu imi place prezenta formei mele in perna grea.
Trebuie sa inchid ochii chiar daca asta inseamna ...pierderea constiintei.
Incerc sa respir prin perna...prin pijamaua desfacuta...prin sufletul greu.
Parca maine...daca ma trezesc...simt ca...nu mai am speranta.
Si totusi....carnea imi e calda...o inima anatomica duhneste in jurul toracelui o boala veche....
Ma simt amagita.
Si....tac.
e...23.08. P.m.


................./.......................


VARIANTA SORIN DESPOT:e poezie pe undeva pe aici, fără îndoială. uite cum am citit eu:

fără urechi sub aceste căști 
îmi aterizez inima bulversată 
patul complet mototolit pare 
un înspăimântător cadavru 
cu brațele întinse spre mine
mirosul de stârv din suflet 
mă cheamă unde-mi ești

în cimitirul fals
așa numitele iubiri-
pereche

cruzimea delicată mi-o împachetez 
în cearșaful galben și timpul acesta 
la ora 23.04 vine un timp tâmp șchiop
așezat ca praful pe bibliotecă 
pe cea mai austeră minte 
din toate timpurile

amușin cu nesaț trupul acesta 
fruntea de funde în perna greoaie
închid ochii chiar dacă asta înseamnă 
desprinderea imediată de sinele moale

respir prin pernă prin 
pijamaua desfăcută
fără speranță

carnea mi-e caldă
o inimă anatomică 
în fața toracelui 

duhnește 
o boală 
veche

tac nu 
înseamnă nimic
23.08 
p.m.

MULTUMESC.

LUMEA PRIN OCHII MEI

CONVERSATII LEGATE INTRE NOI DOI
ZECI DE MINUTE BLESTEMAT DE FRUMOASE
VOCE IZBITOARE...VOCE ADEMENITOARE
UMBRE SI PERDEA DE REALITATI LOVESC ZIDURI SFARMATE DEJA
NERABDAREA NEAJUNGERII MA TRANSFORMA IN FRUSTRATUL ACESTUI PAMANT
IMI CALESC PIEPTUL IN CAUTAREA FARAMEI TALE
AS PETICI O STRADA CU SARUTURI DIN ZGURA FIERBINTE
SA TRECI CA O FURTUNA PRINTRE PIETRE
SA TE PUI IN GENUNCHI CERAND IERTARE FRUMUSETII
SA ITI ASEZI SUVITELE DIAFANE INTR-O RECE SAPTAMANA....
CAND...NU ITI MAI AUD VOCEA
MA SPAL DE PACATE CAUTANDU-TE
SPERIAT IMI INCHIPUI REALITATI
AJUNG SA TREMUR FARA GEN, FARA CULOARE
FARA NIMIC DIN VESNICA CAUTARE....