FINISH LINE 2011

Anul isi ia de pe parchetul ratacit printre oglinzile pictate ramasitele ultimelor zile.
Trag linia cu varful pantofului si trasez finalitatea acestui 2011...bucurandu-ma de mine, de ceea ce mi s-a intamplat in tot acest timp.
Pot spune ca singuratatea mea contrastanta din aceasta perioada a fost acoperita de o imensa iubire.
Am ales sa gasesc in oamenii deosebiti ai vietii mele refugiul intelepciunii si al poftei de viata. Nimic nu se compara cu lectiile primite de la cei din jur...o privire, o cearta angoasanta terminata prin lacrimi si saruturi, reintoarceri pierdute si plapande istorii de rezistenta.
Sau prietenii vietii mele care imi intorc fara ezitare un gand de interes pentru starile mele, sau...artistii vietii mele..marii artisti care au imensitatea complexului fara de termen....sau asprii critici ai apogeurilor mele mentale....sau sustinatorul iubirii fara trup....pe TOTI ii imbratisez in tacere pentru ca ei se stiu, se recunosc prin unica demarcatie din virtualul acesta cotidian...VIATA SI UMANUL DIN EI.

SI ANUL ISI ARUNCA FRUSTRAREA NEPUTINTEI SI EFEMERITATII DAND PLAPAND DIN UMERI...FACAND LOC UNUI NOU INCEPUT DE DRUM...MAI DESCHIS SI MAI MISTERIOS.

Eu nu imi incap in piele de fericire pentru ca minunile prind contur si pentru ca imi numar singura margelele realizarilor din punct de vedere relational, financiar, profesional...
In ceasul dinspre rasaritul NOULUI AN 2012...o sa imi inchid fiinta intr-o meditatie profunda in care cele mai puternice dorinte capata contur mental :
M-as bucura sa simt ca apatia oamenilor se diminueaza!
M-as bucura sa simt ca vibratia intelectuala capata o putere stralucita!
M-as bucura ca sufletul sa respire mereu aer sanatos de iubire!
M-as bucura sa nu dispara oamenii deosebiti de pe portativul meu!
M-as bucura sa citesc in ochii fiintelor mici speranta ca se poate rezista intr-o lume mare!
M-as bucura ca Mona Lisa sa imi zambeasca misterios :)!
                                             .............EA e singura legatura a Parisului care imi asterne peste amintirea iubirii mele ca...am fost o ...FEMEIE CU ADEVARAT IUBITA....

  LA MULTI ANI ...UN NOU AN IMI FACE SEMN CA EXIST, INCA EXIST FERICITA!

ATROCITATEA ATRACTIEI

NU, aceasta ,,postare-dictare" NU are subtilitatea unei asocieri pline de intelesuri sexuale!!!
Asalturile contrafacute sunt de fapt fantezia ca putem...
O femeie intotdeauna citeste ultimele cuvinte neuitand de fapt intregul context.
Diferenta colosala dintre specii...EA-EL se face dupa apetitul la viata.
Ingenua tehnica de seductie darama de fapt constructia alarmanta a unei idei restrictive care e chiar societatea de tip corset :))
Eu nu inteleg de fapt cum femeile prefera cadrul larg sau stramt din pasiune.
Sa te mai razboiesti pentru a castiga un drept la...sex...e penibil..e rusinos!!!....
Cine sufera din credulitatea lor?.....Cine dezvolta perisabilul din relatiile in doi?...
Cine dezvaluie cat de atroce e atractia sexuala?
Viata e plina de NEPUTINCIOSII care se cred MAGNATII PROPRIILOR SATISFACERI MENTALE!!!
Nu o sa ma apuc sa ma vait cu voce spastica despre cum si unde a disparut IUBIREA!!!...
O sa rad probabil cu o jumatate de gura la fiecare scenariu care se naste din mintile artistice barbatesti.
Fiinte neputincioase, doritoare si...perisabile....
Femeia...e trecerea nefireasca spre tagada...iar Barbatul e trecerea fireasca spre minciuna...Doi ascunsi in igiena mentala murdarita!

ATROCITATEA ATRACTIEI SEXUALE!!!...Acest SLOW-MOTION facut creierului....prinderea in derizoriu si in prostia abandonarii placerii carnale.
Ce filozofie sta la baza conceperii acestui joc de domino?

Cum se face ca nemurirea sufletului nu are nimic in comun cu carnala si depozitara dorinta lumeasca si pacatoasa?
Ce prostie separa aluatul de mana celui care framanta un trup?...Ce vedem dupa atrocitate?....
Eu zic ca relaxarea creierului si temperarea firii caustice calmeaza definitiv gradul de animalitate.

IUBIREA UNUI SFARSIT DE INCEPUT

Am ajuns acasa epuizata de forta sfarsitului de inceput....
Tind mereu sa ma clatin si sa cad de pe radacina trecutului si sa imi revin apoi pe bratul iubirii de inceput...
Cata amagire nu exista in fiecare dintre noi...si cata clipa risipita fara o clarviziune a filmului vietii...
Ce neputincioasa ma simt cand imi apas cu mana dreapta inima care pulseaza pe ritm de glas de intelept al IUBIRII...ea inca bate frenetic si inca in acest trup...
Nu stiu cum sa ma dezmeticesc...printre aromele vietii...imi cred inima ca bate dar nu imi pot crede creierul ca gandeste atat de machiavelic si atat de...confuz.

Traiesc printr-o tacere muta si negricioasa, POFTESC sa musc din cuvinte frumoase si apetisante care sa imi curme suferinta ,,conferita" celorlalti.
Vreau sa am puterea sa vindec orice dialog...orice spargere de timpan si orice spargere de suflet.
Cand revin in camera mea ciudata si lucrurile din mine se strang ca doi pereti lipiti de tacerea din mine, atunci se intampla cel mai minunat lucru: stiu ca si singuratatea e o NIRVANA contrafacuta !!!
Si atunci ce ar trebui sa fac?....sa imi plang singuratatea sau sa o respir ca pe gloria infinita a libertatii umane?
Singuratatea e inceputul si sfarsitul oricarui om...te nasti, traiesti si ..mori singur....
Indiferent de SPAIMA COAGULARII DE SINE..in final...e uman sa iubesti...SFARSITUL DE INCEPUT.

vocea mica din mine:)

INCEP FRANTURILE SA MI LE ADUN, SUFLETUL IMI E ROTUNJIT IN IMAGINI DE LIBERTATE, GRATIE SI...FERICIRE!sa ne simtim excelent ca declaram starea de libertate interioara mai puternica decat orice stramtorare penibila in fata vietii!!!...sa iubim respectul propriei noastre fiinte si sa iubim acea voce marunta dar atat de frumoasa din noi insine....sa avem motive sa fim in viata!
E...dimineata!
E dimineata si sufletul imi rasare cu mii de raze ale beatitudinii ...ma simt in sfarsit unicul copil al unui soare perfect aglutinat in lumina din mine....dansez singura in casa cantand ,,still small voice"...AM IN PRIVIRE FRUMUSETEA MEA INCEPUTA INCA DIN PANTECUL TRECUTULUI REGASIT...
.....Nu caut lacomia si nici capriciul zilelor de iarna...avide dupa caldura mea ....inca respir si nu imi aliniez credinta in anotimp.
Ma simt sublima.....sunt eu insami o voce marunta...cautand perfectiunea acustica dintre acesti pereti pierduti din gradina casei mele, ziduri peste ziduri....naivitatile mele se tarasc pierdute spre un afara ....azi nu inlocuiesc degetele de pe tastatura pentru a-mi infrana supravietuirea...
Stau si astept divinul nepretuit din experienta ochilor si degetelor mele, ale mele...
Ma lacomesc sa cred ca dincolo de nepretuit exista si controlul meu....
Ma ridic peste tortura ultimei guri de aer si respir prin trup si nu prin umbrele din mine...e asa de clar si de simplu sa te auzi traind...
Vocea aceea marunta din mine imi ridica pleoapele fara sa stie si imi mangaie creierul amortit ..fiindca e dimineata! sau...poate e doar rasaritul din mine flamand de viata:)
........

I search for beauty, I search for truth,
There must be a proof,
I need a reason to survive, to stay alive,
I know what must be done, before the morning comes,
So I look for self-respect, as I reflect,
All the wrecked lives that we live, the waste and greed,
I've been down but not like this before,
Can't take it anymore.

Still small voice,
Rise inside and calm this tortured soul,
Give me just one last choice,
Whisper soothing words and take control of me.

I sit here waiting for a sign, something divine,
Thunder's cracking in my head, I must be dead.
But as the pain subsides, I begin to realise,
There's a gentle tone I hear,
it sounds so clear,
All at once I feel sublime,
The voice is mine,
And will I find myself my way,
And greet a brand new day,

Tell me still small voice,
Rise inside again and calm my soul,
Give me just one last choice,
Whisper soothing words and take control of me.

Still small voice,
Rise inside again and calm my soul,
Give me one more choice,
Whisper soothing words and take control,
Take control of me.

IUBIRE

iubire.....secunda umana....


SUNET APASATOR PESTE GEANA CALDA
TE UIMESC FURAND SPRANCEANA
SPARG UIMIREA CU O PALMA
TE SARUT INCET PE CARNEA VIE
IAR MA DOARE, IAR MI-E RAU DE TINE
TE URMEZ INDEAPROAPE
MI-E TRISTETE IN UIMIRE
AM SA CALC FARA DE GEANA
TE-AM UITAT SI NU-MI E TEAMA

,,dincolo de asta nu e altceva,
doar sa simti ca acum e sfarsitul as vrea
doar tu fara mine, doar eu fara tine....
......amandoi in tine
................................IUBIRE"

DEZIRABILUL.

Imi deschid doua sertare din adancimea de catifea si intorc cumva micimea inimii inspre miezul zilei.
Mereu mi-a fost teama de lumina aceea cruda de a doua zi. Fara sa stiu de ce, am tras perdeaua si am inchis ochiul nesansei peste patura pierduta de pe pat.

Ce anume se intampla cu iubirea???...unde dispare cand in patul de smarald se aduna praful nestiintei?
Treceam ieri pe strada uitand de lentoarea dementiala din rasuflarea posaca a exigentei sinelui meu.
Aveam tocuri alarmante si ochii de chihlimbar ...
Aveam ...tocuri ascutite doar in minte ....in suflet erau doar doi conduri...rosii...doi pantofiori ca cei din OZ...pregatiti ca la orice atingere sa...starneasca tornada timpului si sa ma poarte pe sus in infinitul trecutului meu.
In noaptea aceasta nu mai imi prefer talpile goale...vreau sa am inocenta unei fetite cu cozi....sau pletele negre si pierdute in vantul aspru de afara al ..femeii pasionale din mine...
Si cand intru in casa mea...sa imi regasesc spiritul pierdut din afara mizeriei umane in care se zbat toti pamantenii neiubitori si..ne..credinciosi..
Merg in fiecare zi pe firul fierbinte al jumatatilor de masura....inima mi-e impartita mereu pe bucati destelenite...si in orice mana si in orice deget imi revars fara tagada umbra de interes...
Nimic nu e mai incantator decat linia melodica a unui pian fin si cald...melodia degetelor delicate care iti trag din seva sensibilitatii aducand in afara ta lacrimi de extaz..
Merg fara sa imi pese, fara sa ma doara..

E ca o inchisoare fara gardian, ca o miscare delasatoare spre corzile intinse ale destinului.

Cateodata incerc pierduta sa caut pietricele albe aruncate de pe stancile sperantei..exact ca in videoclipul acela frumos ...,,WORDS" de CHRISTIANS...E ca o rugaciune adusa inimii mele...stancile si pravalirea unor simple cuvinte peste suflete descatusate si indepartate..
M-am asezat la marginea unei stanci abrupte, mi-am incrucisat picioarele sub mine, mi-am intins mainile incercand sa ma simt mica. Fruntea imi este neteda dar inima imi framata, degetele cuprind spatialitatea pietrei albe...imi cuprind curajul si incordez degetele...aud in departare tic-tac-ul unui motor sidefat ...
e...masina timpului care imi arata drumul inapoi...drumul inapoi spre trecut. Nu il vreau!!! NU VREAU TAGADA SI NICI INTUNECIMEA!.Imi incordez mana pe piatra alba, pantofii rosii sclipesc incantator si parca eu sunt in visul meu.
Arunc albeata pietrei in negrul deschiderii mele.
Tacere......
Tacere.....
NIMIC NU EXALTA...E TACERE....
IMI PARE RAU...IUBITA MEA, IMI PARE RAU!....piatra alba imi vorbeste....cum de m-am indoit de singuratatea unei pietre???...cum de poate exista lacrima intr-o piatra?
Timpul ma trage inapoi...tic-tac-ul acelui motor sidefat se aude din ce in ce mai tare...ma dezintegrez usor si din ce in ce mai spatial, fara pierderea umana din mine as fi fost pierduta pe vecie cu trupul acesta incarcat de amintirile altor vieti...
Pantofii rosii din picioare, condurii lui OZ..se delimiteaza usor si degetele imi apar pierdute in tragerea timpului, buzele imi sunt deshidratate si inima cuprinsa de tristete....
MAI VREAU SA RAMAN!...aici...in linistea de la marginea abruptului...nu vreau ca timpul sa ma rapeasca...nu stiu cum ma voi descurca in viitor.

includere in eu...

Cine va face sa imi taca tacerea din minte?....de cateva zile imi tot vorbeste ratiunea si mi-e frica parca de ea. sunt sclav pacatos si am atatea revolte sinistre care imi arata cu degete precare pana unde am voie...sa comunic.
Ce sa fac? Ies din mine nelegiuita si parca toata imi sunt suficient de insuficienta. Mintea asta ma chinuie...ma chinuie ingrozitor:(...mai am un pic si alunec in dezastru....mor gandind cu egoismul meu reincalzit in spasmele vietii....

Ce iubire poate dezgoli mortul din mine?...sinistrul acela debordant si plin de durere iute care biciuie pana si cele mai senine gesturi....IUBIREA.....da....IUBIREA....faptura cu sapte capete incoronate si cu zeci si zeci de ochi..exact ca MEDUSA....impietrirea ratiunii fara noima....

Ies din mine dimineata, imi simt corpul cum se scurge bland intre marginile din tangoul mintii mele singuratice....am atatea scopuri si tot atatea abandonuri...
Am nevoia absoluta a unui tipat de placere si triumf peste viata din creierul meu.
Incredibil ....cum mi-as musca singura ura apasatoare pe claritatea invaluitoare a ochilor mei....vad cum ma demolez si cum ma lucrez....si nu mai am rabdare...
Strig si ma zbat...iar trec nopti....as innopta in propriul asternut fara sa imi pese ca imi sunt propria-mi amanta....
As face singurul lucru permis din univers atunci cand dragostea de 2 dispare:...m-as iubi pe mine pana la limita nebuniei...m-as elibera transant prin Orgasmul sufletului care zace in mine...in fiinta mea...!
Cata durere s-ar ivi in tenebrele celuilalt? La ce bun sa nu imparti necunoscutul timpului si spatiului in bucati concise si aerate?...La ce bun sa stai in propria-ti pasiune fara sa iti respiri mireasma din ganduri?
SI....DE CE SA EXIST?....Un EU descentralizat si unificat ....ridic spranceana dreapta si ma intreb daca merita sa imi fiu propria-mi amanta?....de fapt...sa-mi fiu o includere in EU.

.......Aripile din noi raman tot in bataia pasiunii....(virulenta ...sau nu...)...fiecare includere in ,,eu-l" celuilalt e ca un zbor frant si complet spre aceeasi graba a iubirii...

CALATORIE IN NEANT SI INTREBARI

...cateodata imi intreb rolul unde si cand ma sfarsesc eu...lumina cade deconcentrata si spasmodica pe un obraz inca viu si vibrant...e inca soare intr-o toamna voit rea dar si satisfacatoare.
...oare neputinta de a-ti indura propria sarutare isi are iertare in celalalt inexistent ???
...cata tortura exista intr-un zambet catifelat si indestulat de privirea opusa?

imi e plecaciunea ca si o ruga catre ceea ce sunt eu de fapt si de drept?
simt de femeie...simt pueril si natang...care isi cere obligatia realului..un real..ABSOLUT DERULANT...
poti sa razi..dar nu mai imi e frica...acum stiu cine sunt opusii degetelor mele...sunt ascutimile gandurilor trimise inspre mine...eu cu mine...absolut indestulatoare.
Cateodata autosuficienta tradeaza de fapt spaima de singuratate...un veac de singuratate in propria mea coaja ardenta...
ce arc de cerc incerc sa trasez cu corpul dinspre rasarit?..imi pare cunoscut pana si mirosul acela intepator de mosc aprins in subterfugii...mosc si...fragezime...feminin si ...deziderat masculin..
Cat neant se ascunde in noi?...
Cine si cat de adanc e ochiul din pleoapa cazuta in iubire?
Cine imi recupereaza bucata cazuta in melancolie...bucata muzicala neintrerupta decat de frumusete si..apoi de intangibila tristete?
SI...APOI ..DE CATE ORI MAI POT INDURA SA RESPIR...????si de cate ori sa deschid inimi????...
rol neinfrant ca un zbor in aer rece...sticlos si invaluitor...opusul celor ca mine...eu fiind de fapt un ,,tu" atotstapanitor...
Cine imi spulbera intrebarile??? eu...sau..tu???

de fapt...ia-mi inima...asta astept!...(sau am asteptat in alte sapte vieti pierdute)...intorcand clipe fara intrerupere...

INELAR INTORS, SUCIT SI CARAGHIOS...

Inca un deget plecat, intors si rasfirat...
Are vocea aiurita, de necaz e cam tocita...
Se foieste si incearca...
Sa le prinda pe toate odata...
Cele patru se agita..
Nu vorbesc si nu imita
Nici o voce aiurita...
Inelarul se razbuna, e cam stramb...e ca-n furtuna..
Tot alabicat si rece

Fara verigheta e...perplex...
Necajit si ros de nervi
Se inroseste in urechi..

Inelarul cel hapsan..
cauta sa ia in spate
Verigheta pregatita
plange si se tot agita..
vrea singuratate oarba...
vrea sa stea tot la gramada
Langa patru degetele...
fara urme de inele...

Inelar tocit de viata, fara nici o aroganta
Crezi ca-i bine fara zgarda
ca sa pierzi o viata-ntreaga?

Verigheta te indoaie, te separa invizibil...
te suceste comestibil..
Iesi din deget ofticat...
 doar un..simplu idiomat...
N-ai nici sare, nici piper...
Ramai doar un degetel...
Societatea te separa
Si te face caraghios
Esti mereu cu susu-n jos
Verigheta ta suspina
Esti al ei..esti in surdina
De acum nu te mai simti..
Nici in frunte, nici in spini...

Esti in cadrul cel legal..
Doar un degetel...banal.

PSIHIC PSIHEDELIC

Cand se asterne pacla densa aproape indiferent de neclara peste tot orasul agitat din asfintit, energiile tuturor se diminueaza..se apropie de o inerenta radacina ancestrala a unui somn fatidic de uitare a lucrurilor petrecute peste zi...asa se diminueaza si energia mea...genele isi prind un contur in ochii usor negri si translucizi, imi adun gandurile pe o perna moale si in acelasi timp pamantie..

Toata  negura orasului isi intoarce in liniste acasa ceea ce a plecat odata cu rasaritul. Oamenii isi aranjeaza incet paturile si se pregatesc de uitare.

Somnul greu si lent si..agatator se imprima pe fiecare retina de om indragostit de viata sau pe fiecare retina de om dezgustat de viata.

Cand cazi in somn..totul se abandoneaza cuiva nestiut..e ca si cum predai o cheie de arama unui vrajitor care iti fura mintile creierului tau. E acea sclipire de negura  metalica a venirii noptii peste viata de zi. Parca totul se opreste din viermuirea convietuirii, parca totul ia pauza somnului cald si rece...e ca si cum te afunzi in ceva neinchipuit de distant.

Unii cand dorm sunt abandonati in ramasite de amintiri sau de dorinte....altii cand dorm sunt ridicati in culmile neputintei lor precare sau a viselor neimplinite...

Somnul vine si ia totul din calea lui ca un mal hapsan si lacom..pervertit de  ingenioasa lentoare din pat.

Oare cati nu avem cosmaruri nedefinite si in acelasi timp razande?

Noaptea fura din afara si aduce totul inauntru..intre afara si inauntru nu mai ramane decat o usa de metal cu zavor pe care o poti deschide doar tipand si trezindu-te din nou in patul tau. E ca o umbra ciudata care sta la panda ca sa iti fure genele si sa iti coasa gura ca sa nu mai strigi...

Forma aceasta de energie metalizata chinuie sufletele care au sensibilitatea de a se bucura ziua de lumina vie de pe strazile orasului scaldat in asfintit. E fantoma unui decrepit si amplu chin de a exista intr-o lume banala...

Unii aleg sa doarma o viata si sa nu se trezeasca iar altii..adorm asa in viata fara sa isi dea seama de periculosul abandon sufletesc.

Umbra aceea perfida pandeste orice muritor si il duce cu ea in strafundurile unei constiinte de unde greu se intoarce sa isi intalneasca trupul luat cu camata de catre cei din viata lui..

Am plecat ochii in josul sufletului meu..imi inchid petalele si toate se strang in mine ca sa doarma. Se lasa iar urma aceea de boare pe sira spinarii...simt ca iar vine in mine spatiul acela de unde ma voi duela cu..energia aceea ciudata...

Inchid in sfarsit ochii, obosita de drumurile de peste zi, obosita de noianele de framantari stelare si adorm....ADORM...

Intr-un asiduu si controversat somn, intr-o stare alambicata...mi se ia cheia aceea de arama si trupul camata pentru odihna..nu pot sa mi-l misc ..doar e in pat, in stare latenta...acum simturile sunt abandonate patului.

Mintea nu adoarme..imi e mereu treaza...stiu ca ma intalnesc cu psihicul meu psihedelic...

El e altcineva sau poate sunt chiar eu invelita in subconstient...

Mereu simt ca vine sa ma tachineze, sa ma provoace..cand ma sperii si fug..el fuge dupa mine..cand..ma opresc din alergat, se opreste si el cu mine...NU REUSESC SA VAD O FATA, UN OCHI...O MANA..E PUR SI SIMPLU O DIAGRAMA INELARA DIN TRAIREA MEA.

Umbra vine peste cei tari ca sa-i provoace sa lupte, noaptea refuleaza un fascicol intreg de intrebari neterminate.

Lupta cu propriul meu fascicol de existenta e calm, simt ca am un gen de control dar..parca cealalta femeie din mine e mai puternica si mai rautacioasa. Are ceva din propria mea spaima..sunt eu camuflata in neputintele mele reale. Dar tip si ma trezesc scaldata in aceeasi negura de lumina intunecata care bate in geam...e inca noapte si orasul doarme. 

Oras bantuit de toate energiile care cerceteaza viata. Lumina vine iar prin mana calda a soarelui care parca isi rupe o noua haina. 

Se aprinde iar VIATA....