IRONIA DE CARTON

UN ZBUCIUM SE RUPE MISCAND
SI TOTUL SE MISCA VIBRAND
E LUMEA DEZASTRELOR MELE
MA MISC EU MEREU, CHIAR SI ELE...
SI NOI NU AVEM LOC
SA STIM CA SA STAU...CA SA MOR...
IMI VINE SA STRIG DOAR URLAND...
...CA TU ESTI AICI..PE PAMANT...
E ZBUCIUM SI CADE MOTIVUL
DE CE EU MEREU SUNT DOAR ..FRIGUL?
DE CE NU AM CALDURA SI STARE?
DE CE NU MA SCOL IN PICIOARE?
E ZBUCIUM SI RUP IAR MOTIVUL...


TARASC DUPA MINE UN OM
OM- LAIT MOTIV TRECATOR
EL N-ARE CUVINTE, NICI TRUP
E DOAR UN MOTIV...DOAR ATAT


E ZBUCIUM SI RUP IAR MOTIVUL...


O FADA SI CALMA STUPOARE
PE-ALOCURI USOR MISCATOARE
TRATEAZA CIUDAT  IRONIA
 CERAND , INSISTAND POEZIA
CARTONUL VESTITELOR PANZE
CORALE SI VESNICE MUZE
SE DUC TOATE IN INIMA ALBA
CERAND INSISTENT SA SE SPARGA
UN VAL INDRAZNET LE CAM FURA
...IUBIRE, RAGAZ, CHIAR SI URA...
PE TOATE LE IA INTR-O GURA
IRONIA CAM BRUTA....
CARTONUL CERSESTE CULOARE
CULOARE DE IRONIE ZDROBITOARE


EU VIN SI ITI RAD INTR-O GEANA
AI VRUT IRONIE USOARA?:))))

DANS IN DOMINO

O MISCARE SEDUCTIVA SI APASATOARE

ISI MISCA SOLDUL SENZUAL

DANSUL IN DOMINO...

TRECUT SI VIITOR

PRIVESTE SI SPERA!

DANSUL DE DOMINO INVALUIE ORICE

TALPA SIMTE FIORUL

SUNTEM TREI

CREDEAM CA DANSUL E AMINTIRE

PRIVESTE CUM DANSAM!

DANS DE DOMINO

....

EU SUNT DE VINA

TE-AM PRIVIT DANSAND CU PERICOLUL

SUNTEM TREI IN DOMINO

CAD PESTE MINE

BUCATI DIN NOI TREI...

TANGO NEDEFINIT

DANS IN DOMINO...

MUSCATURA DURERII PASIONALE

AM PLANS UITAND CA NU SUNT,
AM IZOLAT CREZAND CA POT,
AM MUSCAT DIN TINE,
SA TE DOARA!

AM PRIVIT MEREU
OCEANUL DIN TINE
 CA SA MA INEC IN MINE
REINTOARCERE PERICULOASA....
IMI PLANG CONTOPIREA...
E DIN NOU AICI
E CHIAR AICI
IMI URLA PRINTRE BUZE DE FOC
CA ARDE...
BUZE PERFIDE, BUZE ZAMBITOARE
TE STRANG INTRE MUSCATURA SI IUBIRE....
TRUPUL MI-L LAS GREU PE OCHII TAI
SANII ITI SUNT GENELE,
FEMINITATEA MEA ITI TINE LOC DE BUZE
SI DINTII STRANG MAI TARE
MUSCATURA DRAGOSTEI...NU DISPARE
E AICI SI ISI LASA URMA
DEPARTE DE TRUPUL MEU ...
E ZAMBETUL TAU
UN OCHI ALBASTRU MA ADULMECA...
STIU CA E IN MINE
SI EU IN EL...
IRISUL DE CHIHLIMBAR
AZI..IAR PLANGE
IAR EU CUNOSC PLACEREA
MA STRANGE IAR IUBIREA,
MA DOARE SI NU TRECE...

JOCUL TOAMNEI ACOPERITA DE SARUTURI

 FATA NEVAZUTA A MELANCOLIEI.....
Am iesit azi afara ...in razele unui soare tarziu si cald, usor tocit sub indiferenta mea....
Ma astepta cu palma intinsa,cu degetele lui  lungi, senzuale...ma astepta sa ii arat mana mea ca o sinagoga...sacra si amara...stransa si fricoasa...nerabdatoare....feminina...
Mirosul de toamna tuciurie si ingamfata imi camufla...dorinta de a fi cu el...
M-a cuprins in palma lui cu degete lungi, m-a facut sa ma uit inca o data pe mine...
Pe poteca incarcata de amintirile mirosurilor noastre traversa privirea apriga a dorintei...o dorinta prinsa in carne si in inima..exact ca mirosul toamnei...
Am simtit cum dintii mei se inclesteaza si se agata usor de vara care sangera....
    ,,vine toamna Ramona!...vine toamna si eu inca te doresc femeie!"...te doresc ...te doresc toamna apriga si melancolica....
Adu-ti aminte de iubire si de cum ne zgariam si cum cautam vara sa ne curete ...!"
Fata mi se lipi de pieptul lui...o lacrima isi gasi un mic mormant ud in golul din umarul lui drept...ma simteam in caldura soarelui, imi simteam aceleasi degete de la maini ca se rasfirau...imi crestea din piept o aripa mare si alba.
Am iesit din soarele sfarsitului de august, septembrie imi joaca iar in par cu degetele lui lungi, senzuale...degete de barbat puternic care imi cerceteaza lumina din ochi, intrebandu-ma daca imi doresc melancolie...
Inca stau in aceleasi stari de iubire contemplativa...cand astept sa cada prima frunza stacojie pe trupul meu inca tanar,pe femininul meu aiuritor, pe ochii mei de chihlimbar...pe setea mea de miros de toamna
miros ...de trup de iubit care inca te doreste.
Vine toamna si mi-e dor de tine....mi-e dor de inceputuri, mi-e dor de strigate pierdute in balastul dintre mine si tine...o toamna si o iubire transparent de dureroasa, pasiune chinuitoare precum un strugure strivit de forta lacoma a gurii care vrea sa se infrupte din tine si mine.
Suntem mancati pana in mister de lacomia iubirii noastre...
Gura mea nu mai seamana cu a ta...e doar melancolia toamnei, e melancolia mancata de saruturi flamande...te stiu si te cunosc ...tu, barbat cu degete lungi, senzuale...,,inca astept si caut vara"....

URMARIND IN TRANSA NEURONALA FUMUL UNUI VIITOR, FUMUL UNEI TIGARI DEMITIZATE...

ASASIN LA FEMININ-CARTEA EROTICULUI PERICULOS

 

Parcurgand introvertita, oarecum linistita si dezinvolta paginile ,,Asasinului la feminin" m-au tintuit pe loc intrebarile feminine care zac in mine miscate acum, intr-un fel tandru si dezgolit...intrebari despre o iubire din alta lume, o iubire clasica intr-un ambalaj modernist, cu identitati false dar dureros de prezente.

Romanul  ,,Asasin la feminin" combina intr-un cocktail savuros spionajul cu eroticul, periculosul cu relaxantul, dizarmonia traumelor sufletesti cu armonia regasita prin contopirea sufleteasca si trupeasca.

Nu pot decripta decat o pasiune savuroasa, incendiara, aproape vecina cu firea latina.

Cartea are o cheie de descifrare in codul simbolistic Yin si Yang...personajele principale Alex si Alina reflecta o tranzitie a unor forte coagulante dar si dispersante.

Povestea de dragoste isi are sorgintea in schimbarea de destin aplicata exterior personajului masculin Alex care invata energia pe care ti-o da ura in anihilarea dusmanului:

,,Asta e! Ura e energie, iar energia iti da puterea de a ramane in viata"

Matca raului naste copii urii, Alex insusi rematerializat intr-un agent dur, impenetrabil, machiavelic de seducator e nevoit prin circumstante independente de el sa ,,fabrice" raul si in contrapartea sa, jumatatea sa Alina Marinescu.Stie ce program criminal instaureaza ura in om si astfel isi construieste un plan de evadare a psihicului in dulcele eros transfigurator.

Se pare ca numai o astfel de golire de energii poate curata si poate ajuta la atingerea unei noi zile in care spera la viata.

Mai presus de cadrele riguroase ale actiunilor, ale asasinatelor murdare sau ,,curate", morale sau  indreptatite sta insasi contopirea dintre doua suflete retransfigurate, re-uploadate care isi fura clipe de libertate printre momente de tensiune.

...,,Amintirile ultimelor misiuni si cosmarurile aferente erau amortite de dulceata aerului umed, de senzatia de a fi iubit. In ziua aceea nu aveau sa retraiasca nici o misiune, nu aveau sa-si aminteasca de nici un asasinat." 

.....

                           ,,Nu exista ziua de maine, Alina"..  incertul camufeaza iubirea, iubirea camufleaza incertul...restul cuvintelor sunt simtire...o carte a iubirii- tangibila, dermica,aerata si senzuala.

UCIDETI GENERALUL-cartea crizei cu final fericit...(partea a doua dupa prima disparuta la corectat)

O sa incep tarziu in noapte...precum un receptacul de lumina si de ganduri sa readun in mine elementele disparute ale acestei recenzii taiate si sugrumate cu propriile-mi maini.Inca imi simt naivitatea in sangele care freamata de dorinta de a face cat mai plastica senzatia traita dupa acest roman politist in aparenta dar atat de taios de contemporan in esenta.De ce spun contemporan?...pentru ca ,acum, trecand de hopul si emotiile concursului, ma pot desfasura mai relaxat in a descrie ce..criza existentiala a trait personajul principal-Stelian Munteanu.
Nu-mi pot ascunde din nou acea stupoare deruland un fir epic alcatuit din multe rezervoare de energie mentala, amintiri, nostalgii si contradictii.O sa spun efectiv ceea ce m-a facut pe mine sa acord un mare ,,DA"!  acestui roman de criza, in criza, despre criza care si-a permis sa poarte cu sine pistolul trecutului comunist dar si ciudatenia salbatica a prezentului capitalist.O sa se intrebe lumea de ce un roman de factura aceasta(politist, misterios, contagios prin detaliile atat de des vizibile ale unui personaj framantat la propriu de propria-i foame de o viata mai simpla, mai civilizata) merita citit?... Si nu pot remarca  decat gustul amar al acestei replici data de Stelian Munteanu generalului Simionescu de la miezul careia se construieste totul:
,,In zilele noastre toti sunt ce pot sa fie..."...cat de trist si cat de actual atat atunci cat si acum.

Sub masca agitatiei actiunii unui film cartea ascunde un discurs al autorului taios,intrinsec,personal:
,,Un gol adanc si urias ma macina pe dinauntru.Inutilitate, multa inutilitate, dezamagire si deznadejde.Criza, disperare, si multa resemnare. Am mai invatat asta o data. Pentru niste ani buni. Si ce conteaza? Istoria se poate repeta si in capitalism...Mai puneti o haina pe voi, mai stati la o coada, mai strangeti cureaua. Nimic nou. Acum se vorbeste. In piete, pe strada. Ei si? Si nu numai in piete, duduie televiziunile. Si ce?"


As putea spune ca, suprapunerea de planuri- trecut si prezent e pe cat de solicitanta la un moment dat..pe atat de eliberatoare la final.
O sa ma leg doar de personajul principal care cunoaste CATHARSIS-UL la final de carte, dupa lungi ,derivate si ostentative intrebari ale constiintei sale. Alege sa fie un asasin platit pentru a se salva de datorii, accepta un compromis  figurat si stramb dar in ultima secunda a incordarii degetului pe tragaci..pune un stop joc mintii prinse.Catharsis-ul e exact cheia cartii. Eliberarea de emotii, de frici, de amintirea momentelor dinainte de '89 si dupa '89, eliberarea de sub imperiul crizei capitaliste.
Carte cu un autor,  cu un erou-personaj,  cu un...manifest al gandirii libere, neobstructionate de o justitie severa si militieneasca.
Am incercat sa nu ma las prada acelei senzatii de ,,prima vedere" cum ca ar fi o carte eminamente masculina doar prin faptul ca are un personaj atat de bine conturat verbal, scenic, gestual.
E cartea celor doua planuri, e cartea celor doua realitati asumate ale istoriei, e cartea misterului intentiei criminale, e cartea crizei...cu final fericit.

DRAGOSTE PANA LA CANCER

Doi ochi caprui, speriati, cu aer prins in neant se inchisera ca sa pastreze tacerea...Tacerea aceea lugubra cand stai pe scaunul rece dintr-un cabinet inchis si asculti o sentinta parca machiavelica la moarte.Moartea sufletului pierdut intr-o iubire bolnava care iti distruge cancerigen orice celula de viata din trupul pana nu demult asaltat de dezmierdarile iubitului plecat..

-Domnisoara Andreea...(medicul slab si meditativ incerca sa-si dreaga vocea obosita)...nici nu stiu cum sa incep...toate analizele arata acelasi lucru....LEUCEMIE GALOPANTA...va trebui sa intram automat in terapie...

...cuvintele lui nici nu ii mai miscau genele ei ude si prelinse de stupoarea abandonarii in suferinta celor doi ani si multe luni de cand trupul ii plecase aiurea in dureri dupa un barbat care fugise practic de ..iubirea ei..

Ce ciudat...iubirea ei..cancerul ei...viata ei...tumultul ei...MORMANTUL EI!

-Am doar 26 de ani!...si mor...mor ...intelegeti?..mor?..era gatuita..ar fi dat sute de amintiri in care a stat si a frematat pentru intoarcerea lui doar sa mai aiba inca o secunda de viata...in plus 

Se ridica pierduta si isi lua geanta pe umarul cazut moale in jos...pe cine sa sun acum , se intreba..., pe cine?...iesi plangand din cabinet cu privirea medicului slab si obosit de sentinte la moarte.

Cum poate o iubire sa se transforme in cancer galopant?...cum???cum poate o iubire sa-ti invadeze sangele si sa-ti manance fiecare strop de viata din celule...cum?si eu ce o sa mai fac acum?...o sa mor gandind aiurea zecile de mesaje in care m-am luptat sa cred ca intr-o zi se va intoarce...

Il sun...il sun...si parca inima toata imi e terfelita in sange amar..il sun..desi nu i-am mai auzit vocea de doi ani si...multe luni de cand a intalnit-o pe ea...bruneta care a scaparat chibritul mortii in mine...si ..il sun..

....imi iau mainile pe rand intre degete si le masez...sunt vinete de emotie, de frica, de nestiinta a ceea ce ma asteapta...si stiu ca daca il sun ..moartea parca imi vine si mai repede..si totusi imi iau mobilul din geanta...formez numarul stiut pe de rost de atatea ganduri uitate...si sun...

of...sun...

........Alo?...

.......dupa zece secunde de liniste zdrobitoare...

....Alo?...?...Eu o sa mor....atat.

Si viata toata se opri in respiratia ei, a lui...eu o sa mor...am cancer...am ...cancer...SI O SA MOR,......o sa mor.

.......................................

Pentru toata durerea unei femei care traieste in moarte, iubirea terfelita de celalalt e iubirea pana la cancer..Cazul real al unei vieti rapuse de prea mult consum intern pentru un barbat complet nestiutor...

Asa cum am mai spus...noi toate suntem interconectate intre noi de catre un liant...Cand iubirea doare pana la declansarea unui cancer galopant inseamna ca am ales gresit sa ne sacrificam viata.

Ce s-a intamplat cu Andreea?...Desi nu am cunoscut-o niciodata, eu...bruneta care a scaparat chibritul mortii fara sa o fi cunoscut vreodata...m-am framantat adesea gasind vinovatii in demonii nostri...aceia care stau pititi in alegeri imorale, cei care stau ascunsi dupa lasitatile propriei noastre vieti...

Habar nu am daca  un trup mutilat de un cancer galopant e un trup mai putin suferind in iubire caci...cand mori...toata energia ti se restrange in a lupta sa te agati de viata. Ai da orice sa nu te mai doara asa mult faptul ca el nu a meritat, sa nu te mai doara faptul ca acum ai vrea enorm sa te poti machia pe obraz si sa iesi din casa la soare decat sa iti vezi propriul chip umbrit de citostaticele mancatoare de frumusete.

Ai da orice sa te intorci la clipa cand el ti-a zis ca nu mai vrea sa te mai vada pentru ca a intalnit o alta si s-a indragostit speriat de viata, ai da orice sa te mai strangi in tine cand el iti mai cerea sa va vedeti...desi el tot pe ea, cealalta o..vedea.

Ai da orice sa ....dai iubirea la schimb pe propria-ti viata.

Dragoste pana la cancer...si daca mor...ma plange cineva mai mult decat ma plang chiar eu acum?...

.....SPER CA TRANSPLANTUL SA REUSEASCA, SPER CA INIMA SA BATA DIN NOU SIMPLU SI CURAT INTR-UN TRUP DE FEMEIE INCERCAT...SPER SA MA IERTI CA NU TE-AM STIUT CU ADEVARAT..SI CA PE MINE MA DOARE MAI MULT CA PE EL...DIN NESTIINTA SA MA IERTI...

O INTALNIRE ..LA UN CEAI DE CIRESE:) ALIAS FOAME DE CARTE.

..Ora 11 jumatate fix...imi privesc cumva pierduta papuceii albi pe pietrisul afundat si fierbinte...loc de intalnire...Serendipity Tea...scop....foame de carte. Incep sa-mi misc usor picioarele stanjenite de curiozitatea mea interna si fac pasul sa intru in ceainarie...ma asez langa doua fete..cu aer baem dar total relaxat pentru emotiile mele.Intreb....sunteti pentru concursul ,, FA-TI BAGAJUL DE CULTURA?"..ele, uitandu-se mirate la mine au ridicat din umeri...nu. M-am asezat la masa lor, usor stangaci, paralizata de toropeala lunii de cuptor cu gandul ca..poate sunt singura si cam atat.Totusi nu venisem doar de a lua contactul cu un gen de expunere ilogica la caldura de afara asa ca aveam de gand sa astept. Inca nu e 12...La un moment dat apar in fata doua, trei sau...chiar patru siluete umane...usor nedumerite ca si mine. In mintea mea se declanseaza din surubul ascuns un gen de stupefactie ...sunt acolo..eu..si gandesc. Ne salutam politicos, ne strangem mana si ne ,,recunoastem" fara a ne mai fi vazut vreodata. Noi ...bloggerii cu autorul. Nu am indraznit azi,prea multi, sa ne luam portavocea si sa mergem la provocari dar ce conteaza?.. suntem aici si atat.

Incercam cum era si logic , sa ne gasim un loc confortabil in limitele spatiului si sa incepem marea dezmorteala. Caldura sufocanta ne cam gadila cumva pielea, suferim in soare sau umbra pana la momentul cunoasterii...Si iata cartile...pe masa!...Carti virgine, neeexplorate, intangibile prin membrana lor plastifiata. Se fac glume despre paradoxul foamei de lectura...despre cat de multa nevoie e de foamea asta in noi...foame care in ultima decada a fost stearsa cumva de alta foame mai prolifica in romania...Suntem dezamagiti, chiar si noi, astia mici si pacatosi de faptul ca ..romanul nu mai citeste. Nu mai e cenzura comunista care sa ne oprime creierul , nu mai este decat o foame de foame..o foame de trai complet indestulat, un trai care nu mai tine cont de valori ci numai de frica saraciei. Si uite asa...toti bloggerii stand in jurul autorului...ne uitam in sacul nostru personal si incercam sa intelegem de ce azi, de ce noi...si intelegem imediat!... GENERALUL! asta ne-am manat..uciderea generalului!..oare ne va placea sa asistam la o asasinare in piata publica din mintea noastra!?...da!..vom vedea ce deznodamant va avea toata imaginatia noastra incitata de preambulul obiectiv....Se anunta recenzia cea mai motivanta, de fapt se anunta ceea ce deznodamantul acestei carti, scrisa de domnul Bogdan Hrib-,,Ucideti generalul", va provoca in noi reactia apasarii pe tragaci. Tragaciul mintilor noastre. Fie ca cel mai iscusit blogger sa gaseasca tinta si sa nimereasca mesajul intrinsec. Cel mai bun sa castige!:) SUCCES TUTUROR!

MY LIFE IS LIKE A RAIN: CA IERI...CA AZI...

MY LIFE IS LIKE A RAIN: CA IERI...CA AZI...