sâmbătă, 14 aprilie 2012

CATIFEAUA PLOII ..



...Un sunet se sparge in mine...imi dezvaluie un gol.. iubirea...
....Un sambure sublim isi incheie strigarea...e lumina....
.....Un ultim dor isi taie ..rasuflarea....e....chemarea.....

Ca un zid ma inchid in gol...incatusat de al tau firav gust...

..incet se scurge zeama ploii de afara...
...imi iei trupul si spada sa ma doara...

ceva imi spune ...sa te cred...
firav..obscur...destelenit amor...
in catifeaua ploii te dobor...

Cand amurg se intretaie...cu tine in mine si in ..ploaie...




3 comentarii:

  1. De ar plange poaia de atata fericire ne-ar fi aratat si noua sensul:un mura-n gura pe care nu l-ar mai fi dorit nimeni,poate doar contemporanii...
    Care, si ei s-ar fi impartit in cele din urma in doua tabere, asiguratorii si neincrezatorii.

    Salut micul tau geniu sciitoricesc ce salasuieste intr-o fiinta gingasa si tematoare.

    RăspundețiȘtergere
  2. micul...geniu te saluta...oricum..
    tind sa cred ca tu esti un neincrezator...?
    iubirea vs ploaia...ce banalitate...ca viata toata...

    RăspundețiȘtergere
  3. Un neincrezător??
    Nu, un prea-încrezător!
    :)))
    Tot a banalitate răsună..
    :)
    Una însă atipic de activă.
    :)
    Iubirea, poaia sau seceta sunt stări care te pot împinge la confruntarea cu depaşirea limtelor.

    Eşti de acord cu mine că sensul în această viaţă este dat de ceea poţi să faci(să Simţi)ca să poţi preschimba aşa zisa "banalitate" măcar şi pentru o secundă?
    ...
    :)
    Păcat că nu mai avem specialişti în drum, ci numai în destinaţii, sufleteşti.
    :)

    RăspundețiȘtergere

DACA SIMTITI SA VA EXPRIMATI, CINE VA OPRESTE?...ASTEPT COMENTARII, RAUTACISME SAU INCURAJARI:)