O INTALNIRE ..LA UN CEAI DE CIRESE:) ALIAS FOAME DE CARTE.

..Ora 11 jumatate fix...imi privesc cumva pierduta papuceii albi pe pietrisul afundat si fierbinte...loc de intalnire...Serendipity Tea...scop....foame de carte. Incep sa-mi misc usor picioarele stanjenite de curiozitatea mea interna si fac pasul sa intru in ceainarie...ma asez langa doua fete..cu aer baem dar total relaxat pentru emotiile mele.Intreb....sunteti pentru concursul ,, FA-TI BAGAJUL DE CULTURA?"..ele, uitandu-se mirate la mine au ridicat din umeri...nu. M-am asezat la masa lor, usor stangaci, paralizata de toropeala lunii de cuptor cu gandul ca..poate sunt singura si cam atat.Totusi nu venisem doar de a lua contactul cu un gen de expunere ilogica la caldura de afara asa ca aveam de gand sa astept. Inca nu e 12...La un moment dat apar in fata doua, trei sau...chiar patru siluete umane...usor nedumerite ca si mine. In mintea mea se declanseaza din surubul ascuns un gen de stupefactie ...sunt acolo..eu..si gandesc. Ne salutam politicos, ne strangem mana si ne ,,recunoastem" fara a ne mai fi vazut vreodata. Noi ...bloggerii cu autorul. Nu am indraznit azi,prea multi, sa ne luam portavocea si sa mergem la provocari dar ce conteaza?.. suntem aici si atat.

Incercam cum era si logic , sa ne gasim un loc confortabil in limitele spatiului si sa incepem marea dezmorteala. Caldura sufocanta ne cam gadila cumva pielea, suferim in soare sau umbra pana la momentul cunoasterii...Si iata cartile...pe masa!...Carti virgine, neeexplorate, intangibile prin membrana lor plastifiata. Se fac glume despre paradoxul foamei de lectura...despre cat de multa nevoie e de foamea asta in noi...foame care in ultima decada a fost stearsa cumva de alta foame mai prolifica in romania...Suntem dezamagiti, chiar si noi, astia mici si pacatosi de faptul ca ..romanul nu mai citeste. Nu mai e cenzura comunista care sa ne oprime creierul , nu mai este decat o foame de foame..o foame de trai complet indestulat, un trai care nu mai tine cont de valori ci numai de frica saraciei. Si uite asa...toti bloggerii stand in jurul autorului...ne uitam in sacul nostru personal si incercam sa intelegem de ce azi, de ce noi...si intelegem imediat!... GENERALUL! asta ne-am manat..uciderea generalului!..oare ne va placea sa asistam la o asasinare in piata publica din mintea noastra!?...da!..vom vedea ce deznodamant va avea toata imaginatia noastra incitata de preambulul obiectiv....Se anunta recenzia cea mai motivanta, de fapt se anunta ceea ce deznodamantul acestei carti, scrisa de domnul Bogdan Hrib-,,Ucideti generalul", va provoca in noi reactia apasarii pe tragaci. Tragaciul mintilor noastre. Fie ca cel mai iscusit blogger sa gaseasca tinta si sa nimereasca mesajul intrinsec. Cel mai bun sa castige!:) SUCCES TUTUROR!

MY LIFE IS LIKE A RAIN: CA IERI...CA AZI...

MY LIFE IS LIKE A RAIN: CA IERI...CA AZI...

FEMEIA SI SOCIETATEA

Am promis cuiva complet anonim ca ma redresez, ca incep sa gandesc pozitiv. Mi-a spus ca daca vreau sa fiu iubita sa nu astept ca maine sa mi se si intample:)...Pentru toate femeile usor panicate...exista viata si dupa moarte:)).

Ce te faci cand esti complet darmata in toate cotloanele sufletului ?..cand viata iti este demontata cu buna stiinta?...

Ma gandeam la statutul unei femei in viata de zi cu zi...cum ajungem sa ne compromitem spatiul si timpul de dragul unei societati psihotice si angoasante..Ma gandeam ca femeile trebuie sa faca niste sacrificii de imagine in fata barbatilor.Nu ma lansez in acuzatii sterile cum ca femeia e foarte ostracizata de un 'el' , spun doar ca noi trebuie sa fim mereu impecabile in demnitatea noastra.

Cine ne impinge la adulter, la cautarea unor noi spatii de negociere intre corpuri?..si cu toate astea suntem vazute adesea pe strada, in cafenele, la film cu zambete usor lascive..nesemnificative.

Schimbarea majora intervine atunci cand apare un sens in viata. sensul pentru o femeie e ...cred ca ..stabilitatea.

O sa vorbesc despre stabilitatea unei femei. Eu nu stiu cum anume..unele femei sunt aprige si altele...stinse. Eu nu inteleg de ce trebuie sa existe criza in femeie.

Acum , gandind la un anumit nivel...cate din noi nu facem..crize?...Eu cred ca , criza vine clar din nestiinta de a te face inteles.Cate din noi calca cu tocul pe inima unui barbat pretinzand raspicat ce vrea de la el?

Cate din voi ati facut vreodata publica strigarea voastra din toate strangerile corsetului?...

De cate lucruri are nevoie o femeie sa fie intoxicata de viata si iubire?VA SPUN EU! De atentie!

Viata unei femei e o copie dupa o alta copie si asa mai departe....Toate incepem sa ne comparam intre noi la un moment dat. Rivalele intre ele , prietenele intre ele, colegele intre ele. Toate femeile sunt interconectate invizibil intre ele. Se simt, raspund, se gandesc, actioneaza una langa cealalta sau una impotriva celeilalte.

Si stiti cine ne interconecteaza intre noi??? :)) CHIAR BARBATUL!Barbatul care nu isi pune mari si esentiale intrebari. Si uite cum AVEM DREPTUL SA PRETINDEM sa existe liantul.

Cert e ca femeia traieste ciudat intr-o societate plina de interconectari si cu putini barbati:)

EU CU MINE

Ce ciudat...m-am decis sa scriu in acest blog si cu dorinta nu de spovedanie infinita a unor bufeuri interioare ci cu o incredere mai mare in a ma face inteleasa...

Am cautat poezii scrise cand aveam 16 ani, macar de-as regasi o parte din inocenta mintii mele de atunci, ah..ce bine ar fi......

Fie si ca scriu doar pentru mine...asta ma aduna si ma rezuma in mine. Mereu m-am temut de cuvinte pentru ca impactul emotional al lor e foarte puternic.

Nu stiu cate din femeile de azi si-au simtit mintea goala...complet goala...:)

Amintirile unei femei, asa am decis sa se numeasca explozia asta de...,,penibil" a mea.., cand nu stii pe ce drum s-o apuci, cand nu sti sau nu mai sti cum te numesti si cine esti gandeste-te ca cel mai bine e sa scrii...

Jesus! ! ! ...habar nu am ce si cum voi scrie dar promit sa nu fiu plictisitoare.:)

MY LIFE IS LIKE A RAIN: agonia cuplului

MY LIFE IS LIKE A RAIN: agonia cuplului: "Azi e ziua vietii ciudate. Cine poate spune ca un secret inerent si intrinsec poate sa-ti aduca atata eliberare fetisista si ciudata. azi......"

FILOZOFII EFEMERE

Am invatat ca vorbele sunt vant si ninsoare, am realizat ca juramantul e o boare, am vazut ca viata nu exista decat daca esti un duplicat meschin de-al tau si te pacalesti pe tine cu vorbe de iubire.

ASTA E IUBIREA:-un colt de amintire CARPIT SI ..MORT..unde cateodata mai pui un vis, o iluzie si incerci sa maschezi totul dar..tot carpit ramane.

Triste vorbe pentru nestiutori ...cihne are indrazneala sa coasa amintiri rupte in fasii?..nici macar eu nu am indrazneala sa ma cos in amintirea ta, ciudat, nu?

ASTA E PEDEAPSA PENTRU CEI LASI!- CA EI NU MAI RAMAN IN AMINTIREA NIMANUI SI VIATA LOR DEVINE RANA VIE, NEPREFACUTA...DAR MACAR SIMT CEVA...O PLACERE CA NU S-AU COMPLICAT CU VIATA CI DOAR AU SUFERIT FARA SA SE INTREBE DACA ACEEA ERA VIATA LOR SAU RANA LOR.

Eu stau..cateodata si ma intreb daca sunt o rana vie sau..o gluma proasta!

Complicate vorbe pentru cunoscatorii de suferinta ,,pe paine" asa ca mine...

LA FINAL DE APOGEU MA INSCRIU SI EU PRINTRE EI: suferinzii de nostalgie care totusi nu afla din prima ca sunt vindecati de mult timp de IUBIRE si si-au inoculat ca prostii ideea vietii:- UN PUZZLE NICIODATA REZOLVAT( ...ca si inima mea!:)) )

CA IERI...CA AZI...

CA IERI, CA AZI...

CA MINE, CA TINE...

....O REPETARE INFINITA DE IUBIRE...

CA NOI, CA VOI...

...CA INGERI PATATI CU NOROI...

BEATITUDINEA SI SOLITUDINEA..

SE IMBINA INTR-O OBSCURITATE DELOC DEZARMANTA...

PENTRU OCHII FIINTEI SI AI NEFIINTEI.

POEZII

RICOSAND O RAZA-N IRIS

MI-AM MUSCAT FIINTA

INCERCAND SA DAU DE TINE

TALPILE UNITE IN TRIUNGHI

PE NISIPUL ALBURIU

DETIN SECRETUL IUBIRII

SPUMA MARII SE INFRUPTA DIN PARUL MEU

DEZGOLITA DE TINE...MA ARUNC IN MINE

AGONIA CUPLULUI

Azi e ziua vietii ciudate. Cine poate spune ca un secret inerent si intrinsec poate sa-ti aduca atata eliberare fetisista si ciudata. azi...5 iulie 2011...am hotarat sa scriu despre eliberarile unei femei. viata ciudata e ca eliberarea unei femei, vine de fapt prin incatusarea ei... m-am hotarat sa postez sfarsitul modelului conjugal. putem oare vorbi de o agonie a cuplului? Exista un numar mare de medici care prezic disparitia imanenta a muribundului. Ei atribuie deteriorarea raporturilor dintre ea si el in primul rand violentei exterioare. Cum ar mai putea fi cuplul o oaza in mijlocul unei societati agresive si nevrotice?

Altfel spus, cum nimeni nu poate fi fericit intr-o lume nefericita, urmeaza ca cei doi sa-si verse in interiorul celulei conjugale, toata ura, oboseala, spaima si indiferenta pe care o inmagazineaza in lumea de afara.

Cuplul e o oglinda fidela in care se reflecta deznadejdea pe care o seamana in societatea capitalista.

"NUMAI INTR-O LUME NEFERICITA , dorinta de a fi fericit e asa de tenace.

Ceea ce face specificitatea Celuilalt ca si tovaras de viata este ca nu-mi negociaza existenta, ca ma asteapta, ca este aici, la indemana, ca-mi da impresia de durata, in sfarsit ca o valoare unul pentru celalalt.

Casatoria din dragoste , se stie, e o cucerire recenta...Viata in doi este modul lor de a-si ispasi declaratia initiala, pedeapsa pe care si-o aplica pentru un ..te iubesc.

Fiecare isi are locuinta sa chiar daca alternativ, cuplul doarme la el sau la ea.

Traim epoca indragostitilor neincrezatori care nu mai crediteaza nici macar dorinta care-i leaga.

Trebuie vazut refuzul de a lasa dragostea in voia realitatii(sa te descurci cum poti, sa nu dai vrabia din mana pe cioara de pe gard,)."

CINE NU STIE SA ECONOMISEASCA, NU STIE SA IUBEASCA DEOARECE IL OBLIGA PE CELALALT MAI DEVREME SAU MAI TARZIU SA FIE PLASAMENTUL AFECTELOR SALE NEINTREBUINTATE.